Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie. Psalmii 23:4
În mâna bunului Păstor, nuiaua devine un instrument al îndrumării, îndreptării și al călăuzirii. Nu totdeauna atingerea joardei este o experiență plăcută, dar atunci când vine din partea unui Dumnezeu bun și iubitor, efectele ei sunt totdeauna binefăcătoare și salvatoare. Ceea ce urmează din partea subiectului uman este deosebit de important. Poate urma o acceptare plină de ascultare și corectare a comportamentului, sau poate urma neascultare, nemulțumire și revoltă. Consecințele vor fi pe măsură. Supunerea duce la dezvoltare spirituală și o nouă calitate a caracterului. Nesupunerea conduce la înstrăinare, ruină și pierdere veșnică. Tu alegi efectele joardei divine.
Când ceva nu se întâmplă după așteptările mele care este reacția mea față de Dumnezeu, Care le știe pe toate și Care le îngăduie, sau chiar le conduce pe toate? Pot accepta insuccesul ca pe o lecție importantă de învățat, sau încep să caut țapii ispășitori, evitând să îmi asum vreo răspundere pentru cele întâmplate? Cum mă vindec după rănile produse din propria mea neascultare? Devin mai prevăzător și înțelept atunci când situațiile critice din trecut se repetă? Am grijă să recunosc mâna divină și să fiu recunoscător lui Dumnezeu pentru îndrumarea și protecția asigurate?
