Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. Cântarea cântărilor 2:1
Solomon compară tinerețea și dragostea tânără cu cele mai atractive și impresionante flori: trandafirul și crinul. Iar ceea ce face aceste flori să fie magnifice este perioada lor de îmbobocire și înflorire. Interesul privitorului este atras în momentul în care bobocii de floare își fac apariția pe ramuri sau pe tulpini și descrește apoi progresiv pe măsură ce florile se ofilesc și dispar. Îmbobocirea este cea mai frumoasă sugestie și metaforă a speranței, bunăstării și împlinirii. Ea constituie o perioadă relativ scurtă a vieții, dar semnificația ei se prelungește pentru întreaga noastră existență.
Cum era viața când via frumuseții noastre era în floare? Ce amintiri ne mai leagă de anii cei mai frumoși ai vieții? Ce s-a schimbat și ce a rămas permanent din promisiunile făcute de Dumnezeu în anii de tinerețe? Sunt lucruri frumoase de altădată pentru care putem mulțumi lui Dumnezeu și acum? Cum ne inspiră și cum ne susține frumusețea anilor de altădată în bunăstarea și serenitatea acestor ani? Ce înseamnă mintea de pe urmă pentru mine și cum am ajuns la înțelepciunea care mă poate trece dincolo de spațiu și timp, acasă la Domnul?
