De aceea se miră ei că nu alergați împreună cu ei la același potop de desfrâu și vă batjocoresc. 1 Petru 4:4
Cuvintele apostolului Petru descriu foarte plastic idolatria ca un potop de desfrâu, ca pe o revărsare orgiastică. În mod foarte ingenios și interesant, idolatria reușește să cucerească prin asocierea ei cu cele mai puternice manifestări ale pasiunilor și patimilor omenești. Băutura, sexul, excesele și abuzurile erau de regulă asociate cu idolatria antică, iar scenele de decadență din societatea contemporană nu aduc elemente noi, decât cele legate de tehnologie, eventual. Extazul orgiastic din vechime are același mecanism și motivații ca și cel actual.
Ce sentimente trebuie să dezvolt față de orice formă de exacerbare a pasiunilor care caracterizează și orientează societatea contemporană? Are viața de noapte a marilor orașe ceva din potopul de desfrâu despre care vorbește apostolul Petru? Dacă am prieteni, colegi, cunoscuți sau rude care aleargă la un asemenea loc, cum aș putea să le fiu de ajutor să-și găsească o conduită demnă și curată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor? In ce măsură efortul inteligent și compasiunea trebuie să înlocuiască o interacțiune grosolană cu idolatria actuală?
