Preaiubitul meu este al meu, și eu sunt a lui; el își paste turma între crini. Cântarea cântărilor 2:16
Aceasta este o idilă prin excelență. Toate elementele necesare specifice idilei se regăsesc în această poezie antică de dragoste Aici este o idealizare evidentă atunci când iubitul este arătat ca păscându-și turma printre crini. Idila împlinește o nevoie profundă a sufletului omenesc după o dragoste paradisiacă neîntinată de imperfecțiunile și umbrele naturii umane căzute în păcat. Biblia are o carte întreagă dedicată acestei categorii literare, plus o mulțime de aluzii, referințe și citate răspândite pretutindeni prin textul sacru.
În ce măsură experiența mea religioasă poate face referire la povestea de dragoste ideală și idealizată în Cântarea cântărilor lui Solomon? Sunt momente în care aș dori ca idealurile, așteptările și visurile mele și fie mai luminoase și mai parfumate de iubirea lui Dumnezeu pentru mine și de iubirea mea pentru El? M-ar ajuta o lectură liniștită și profundă a pasajelor inspirate din Scriptură, printre care la loc de frunte este Cântarea cântărilor, să-mi refac și să-mi retușez relația mea de suflet cu Dumnezeu și cu lucrurile Lui sfinte?
