Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor. Geneza 1:2
Cuvântul harababură sau arababură din limbile turcă și neogreacă definește foarte bine starea elementară a lumii pe care Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt au pus-o în funcțiune și o mențin în această condiție. O intervenție din afara materiei a făcut lumea și a pus-o să meargă cu un scop, spre împlinirea unui rost. Fără această intervenție susținătoare, elementele se întorc înapoi în starea de repaus și neființă. Viața însăși este ordine, precizie și interdependență, pândită permanent de factorul perturbator al inexistenței, morții și al dezmembrării.
Care este rolul meu și cum îmi îndeplinesc rolul de creator și susținător alături de Dumnezeu în menținerea și funcționarea creației? Cum îmi ajut propria viață să nu fie cuprinsă de starea de harababură spre care tinde în mod permanent? Ce fac în calitate de administrator al propriei vieți și al întregii responsabilități atât față de lumea materială cât și față de Împărăția lui Dumnezeu? Cum arată pentru mine lupta cu harababura elementelor și a sufletului? De unde îmi vine inspirația, susținerea și puterea pentru a-mi îndeplini misiunea personală?
