Pe lângă toate acestea, între noi și voi este o prăpastie mare, așa că cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată. Luca 16:26
În această imagine din credința populară a ascultătorilor Învățătorului oamenilor, între cei salvați și cei pierduți este o genune care nu poate fi trecută dintr-o parte în cealaltă. Această prăpastie naturală este săpată de acțiunea sistematică și cronică a păcatului. Peste această crevasă, Salvatorul lumii a întins o cruce peste care cei care doresc, au un timp de har pe care îl pot folosi cât timp se mai spune astăzi. Acest acces nu este nelimitat și nefinit în timp, dar este destul de generos pentru ca toți cei care aleg calea salvării să poată trece în siguranță în Împărăția lui Dumnezeu.
Ce motive ar avea oamenii să adâncească între ei genuni de netrecut? Care ar putea fi căile de reconciliere a părților și de umplere a prăpastiei cu restabilirea relațiilor normale. Pot prietenii, rudele, colegii sau intermediarii profesioniști să faciliteze vindecarea prăpăstiilor emoționale dintre oameni? În ce privește relația mea cu Dumnezeu, cum pot evita crearea rupturilor dureroase și păgubitoare despre care Biblia și experiența socială actuală face adesea vorbire? Este cineva atât de sigur de relația sa personală cu Dumnezeu încât să-și permită să fie nepăsător și indolent?
