Pe când era pe drum cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Și o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei. Luca 10:38
Marta s-a oferit să fie gazdă pentru un grup considerabil de oameni. Cu această ocazie a avut parte de una dintre cele mai mari binecuvântări de care pot avea parte muritorii. Fiul lui Dumnezeu era în casa ei ca oaspete onorat și binecuvântările cerului nu au întârziat să apară odată cu acești oaspeți. Pe termen lung, casa Martei, a Mariei și a lui Lazăr avea să fie un loc preferat pentru Isus și oamenii Săi. A fi gazdă presupune o serie de griji și responsabilități, dar rezultatul final poate fi o mare binecuvântare cerească. Creștinismul încurajează primirea de oaspeți.
Cât de atent sunt cu oaspeții mei atunci când aceștia îmi trec pragul? Încerc să le înțeleg nevoile, așteptările și dorințele pentru a-mi împlini cât mai bine rolul de gazdă? Am fost uneori plăcut surprins că oaspeții mei sunt niște oameni minunați care mi-au lăsat în urma lor o binecuvântare reală și de durată? Am stabilit astfel o relație de prietenie reciproc avantajoasă? Având în vedere că spiritul de ospitalitate este în regres, ce aș putea face ca acest sfânt obicei să nu se piardă și să fie reînsuflețit în mod corespunzător?
