S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit. Romani 1:22
Aici avem o explicație cât se poate de simplă a decăderii spirituale care este posibilă în orice generație și în orice context cultural. Decăderea spirituală este determinată de punerea accentului în mod greșit pe competența intelectuală a omului despărțit de Dumnezeu. Fără îndoială că știința și cercetarea științifică pot aduce foloase imense umanității, dar să nu uităm că tot inteligența îl face pe om să devină foarte eficient în distrugerea umanității. Și atunci cum rămâne cu știința fără o morală corectă și solidă care se raportează la inteligența supremă a lui Dumnezeu?
Care sunt motivele care m-ar putea determina să consider gândirea umană suficientă pentru cunoașterea realităților din jur? Sunt câștigați de necredință numai oamenii fără o moștenire spirituală, sau necredința poate să-și facă loc și printre cei care s-au format într-un context spiritual sănătos? Ce determină decăderea să fie atât de prolifică în lumea de astăzi? Care elemente interne ale sufletului omenesc sunt susceptibile de a favoriza necredința și neascultarea de Dumnezeu, în detrimentul credinței și a ascultării de Dumnezeu?
