Matei 10:38 Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.
Există o condiție minimă necesară pentru ca cineva să obțină calificarea și acreditarea de creștin și ucenic al lui Isus Hristos. În ceste text este formulată condiția admiterii în Împărăție și a calificării pentru viața veșnică: Dacă cineva își ia crucea lui și Îl urmează pe Isus. Cred că nu am înțeles destul de bine acest lucru. Ce imagine au avut în minte ascultătorii de atunci ai lui Isus și ce imagine avem noi, când auzim aceste cuvinte spuse de Învățătorul oamenilor?
Când cineva era văzut atunci purtându-și crucea, un lucru era foarte clar, urma să fie executat pentru un delict dintre cele mai grave. Probabil că această imagine a unui condamnat purtându-și crucea era unul dintre cele mai teribile lucruri care i se puteau întâmpla cuiva dintre ascultătorii lui Isus. De ce folosește El cu preferință această metaforă?
În cazul acesta suicidul este exclus. Sinuciderea are la bază renunțarea la luptă, capitularea în fața vieții și a solicitărilor ei care devin insuportabile. Soluția aleasă este suprimarea de vieții, renunțarea la dorința și voința de a trăi și abandonarea în voia gândurilor negre și autodistrugătoare.
Totuși, Isus nu vrea să le sugereze urmașilor Săi o așteptare nerealistă despre efectele imediate și pe termen lung ale alegerilor lor de a fi ucenicii Săi. Realitatea este că El Însuși avea să fie crucificat (avea să-Și poarte crucea în modul cel mai propriu cu putință) și imensa majoritate a ucenicilor au avut parte de moarte de martir.
Crucificarea pe care o sugerează Isus aici este curajul de a trăi în supunere, ascultare, sacrificiu și slujire, față de Isus, călcând pe urmele Lui și întruchipând exemplul Lui. Această crucificare de sine începe cu o nouă alegere a priorităților și continuă cu o nouă investire a resurselor. Întrebarea nu este care este cel mai important lucru pentru mine, ci întrebarea este: Cine este cea mai importantă Persoană din viața mea? Interesul față de lume se dă pe față în preferința pentru lucrurile din lume, interesul pentru lucrurile spirituale se materializează în atașamentul față de Dumnezeu și față de lucrurile care sunt ala lui Dumnezeu: Adevărul, Dragostea, Sacrificiul și Credința.
- Purtarea crucii presupune alegerea sacrificiului de sine în locul gratificării de sine.
- Purtarea crucii este dispoziția pe termen lung de a favoriza lucrurile spirituale.
- Drumul crucii este doar pe urmele pașilor Învățătorului. Variantele excluse.
- Numai privind neîntrerupt la El ne putem menține pe direcția Sa.
- În mod paradoxal, sacrificiul de sine aduce mulțumire, împlinire și bucurie.
- Calea crucii este cea mai înaltă formă de exprimare a iubirii de Dumnezeu și oameni.
- Coroana veșnică vine numai la pachet cu crucea actuală.
Confirmarea lui Pavel privind crucificarea de sine:
Galateni 2:20: Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc…dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu.
Romani 6:6 Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel încât să nu mai fim robi ai păcatului.
Coloseni 3:5 De aceea, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ, curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia care este închinare la idoli.
Oficiul profetic:
Dumnezeu nu conduce pe copii Săi altfel de cum ar alege chiar ei să fie conduși dacă ar vedea de la început sfârșitul și dacă ar înțelege slava lucrării pe care o îndeplinesc ca împreună-lucrători cu El… Dintre toate darurile pe care Cerul le poate revărsa asupra oamenilor, împărtășirea cu suferințele lui Hristos este încrederea cea mai mare și onoarea cea mai înaltă. HLL 225
Rugăciune pentru crucea mea:
Doamne,
Nu ți-am mulțumit niciodată pentru crucea pe care ai ales-o pentru mine. Bine ai făcut atunci când m-ai făcut părtaș lacrimilor, durerilor și amărăciunilor Tale. De fapt, crucea Ta nici nu era de fapt a Ta ci era crucea păcatelor mele și a răzvrătirii mele. Și Tu ai purtat-o ca și când era crucea Ta. Nu am cuvinte să-Ți mulțumesc pentru crucea mea pe care ai purtat-o Tu și să-Ți mulțumesc pentru crucea pe care ai ales-o pentru Mine. Ai ales-o pe cea mai bună dintre ele. Eu nu aș fi putut face o alegere mai bună și mai înțeleaptă.
În fiecare zi ești cu mine să-mi pot duce crucea așa cum se cuvine, pentru că purtarea crucii este metoda pe care Tu o folosești pentru a mă despărți de păcat și a mă forma pentru împărăție. Aceasta este școala prin care Tu mă treci, alături de Tine, ca să mă transformi din vechea mea fire rea și păcătoasă la firea cea nouă făcută după asemănarea Ta divină, prin Duhul Domnului, din slavă în slavă. Cu cruce mea în spate, privesc în credință la drumul durerii Tale, încep să Te înțeleg mai bine, și să Te iubesc mai mult; încep să mă înțeleg mai bine pe mine însumi și să mă alipesc și mai mult de Tine, ca mlădița în vie, ca ramura de măslin altoită în dragoste, adevăr și credință.
Pe calea crucii mele cu Tine pot vedea partea luminoasă a durerii și mă pot bucura mai frumos de micile bucurii nevinovate ale vieții. Această viață este mai frumoasă cu Tine și pe deasupra viața veacului ce va să vină devine o certitudine incontestabilă. Îți mulțumesc, Doamne, pentru crucea mea pe care ai purtat-o Tu și pentru crucea aleasă de Tine să o port și eu alături de Tine. Iată, dar de ce, atunci când voi fi în Împărăția slavei îmi voi scoate coroana de mărire pentru a o așeza la picioarele Tale în semn de veșnică mulțumire, recunoștință și laudă,
Amin!
