Urgențe în așteptare – 26. Pregătiți pentru ce este mai rău

Matei 5: 10 Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor!

Trăirea prin credință nu a fost totdeauna atât de lipsită de riscuri precum este astăzi.

Dacă ne așezăm alături de ascultătorii lui Isus pe muntele fericirilor și privim din poziția aceea mișcarea istoriei credinței, înțelegem într-un fel fericirea celor prigoniți din pricina neprihănirii.

Dacă privim lucrurile din perspectiva momentului actual, lucrurile primesc o altă interpretare.

Atunci trebuie să ne punem două întrebări de studiu pentru ultima dintre cele opt fericiri de pe munte: 1. Cum s-a împlinit această fericire în trecut? Și 2. Cum trebuie înțeleasă și aplicată această fericire astăzi?

Dacă ne referim la trecut, ne-ar fi de folos să răsfoim Cartea Martirilor și să învățăm una dintre cele mai mari lecții despre credința dată sfinților odată pentru totdeauna. Avem nevoie să înțelegem iarăși și iarăși ce anume le-a dat martirilor puterea de a rămâne credincioși până la moarte. Noi avem nevoie și astăzi de această credință chiar dacă imensa noastră majoritate nu va trebui să ne sigilăm cu propria viață convingerile religioase pe care le avem.

Dacă ne referim la momentul actual al credinței atunci trebuie să citim cu atenție și să recitim această ultimă fericire. Accentul trebuie pus nu pe prigoană ci pe neprihănirea care este motivul autentic al prigoanei. Despre această neprihănire Biblia are o mie de lucruri să ne învețe. Vom încerca să identificăm câteva dintre ele pe care le putem cuprinde cu mintea în spațiul și timpul rezervat acestui studiu.

1. Neprihănirea care stârnește mânia diavolului, căci despre aceasta este vorba, este neprihănirea pe care o transmite, o transferă Isus urmașilor săi. El nu poate suporta să se lupte cu cineva care este protejat de neprihănirea lui Hristos. Aceasta îi aduce aminte de înfrângerile pe care le-a suferit atunci când s-a confruntat direct cu Salvatorul în misiunea Lui pe pământ. Diavolul nu este deloc supărat, ba dimpotrivă, îi ajută, îi încurajează și îi susține pe aceia care se încred în meritele faptelor lor pentru salvare. El știe mai bine decât noi că o asemenea neprihănire nu funcționează nici în fața oamenilor, darămite în fața unui Dumnezeu de trei ori sfânt.
2. Această neprihănire poartă aceeași amprentă ca neprihănirea lui Abel față în față cu neprihănirea lui Cain. De aici vine și mania lichidării celor neprihăniți, alimentată de Satana și pusă în practică de oamenii răi, care își găsesc rostul existenței prin exterminarea celor care sunt mai buni și mai curați decât ei. Neprihănirea lui Abel se baza pe alegeri corecte privind ispășirea păcatelor. El a ales calea deschisă de Dumnezeu ca un sânge nevinovat să acopere și să spele păcatele personale. De aceea Dumnezeu a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui.
3. Diferența dintre neprihănirea autentică și neprihănirea toxică este de o simplă iotă. (căciula de la „a” care o transformă în „ă”. Aceasta este deosebirea dintre păzirea poruncilor lui Dumnezeu pentru ca…și păzirea poruncilor lui Dumnezeu pentru că… La 1888, adventiștii înțelegeau că a avea credința lui Isus înseamnă să ai aceleași convingeri și aceeași practică pe care le-a avut Isus când a fost pe pământ. Dar credința care aduce neprihănirea autentică nu se rezumă la setul de convingeri pe care îl are cineva și mai ales nu la principiile morale și comportamentele conexe pe care le adoptă cineva. Credința care aduce neprihănirea cerută pentru curțile cerești este aceea prin care neprihănirea lui Hristos ne este transferată fără nici o compensare sau plată din partea noastră.
4. În acest context păzirea poruncilor este o consecință și nu o condiție a neprihănirii. Astfel se naște o nouă înțelegere a paradoxului în care suntem salvați prin credință și judecați după fapte. Dintr-odată faptele nu mai sunt moneda cu care ne cumpărăm salvarea ci argumentele care dovedesc autenticitatea credinței. La judecată, păzirea poruncilor lui Dumnezeu arată că datorită credinței lui Isus viața celor salvați a fost schimbată și înnobilată prin puterea harului. „Căci prin har ați fost mântuiți prin credință și aceasta nu vine de la voi” (Efeseni 2:8).
5. Neprihănirea care stârnește mânia diavolului este cea care aduce bucuria sfântă și face să strălucească fețele celor care aleargă să ducă lumii ultima solie de har. Neprihănirea autentică umple viața de lumină, pace și asigurare în mijlocul stresului extrem al evenimentelor finale. Această stare sublimă a sufletului devine molipsitoare pentru cei cu care ultimii mesagerii ai lui Dumnezeu se întâlnesc și interacționează. Bucuria sfântă s-ar putea să nu aibă nimic de a face cu extazul colectiv stârnit de GATHER25 ci mai degrabă cu liniștea sufletească pe care o aduce locuirea curată a Duhului în templul trupului și a sufletului celui credincios.

Câteva remarci despre purtarea crucii și „prigoana” din pricina neprihănirii:

1. Crucea și prigoana nu este aceea care vine din greșelile de comportament sau lipsa de politețe și lipsa de răbdare creștină. Consecințele păcatelor creștinilor sau a creștinilor așteptători nu constituie purtarea crucii și nici prigoana din pricina neprihănirii.
2. Nu este prigoană și nici purtarea crucii când suferi pentru că te amesteci în treburile altora, sau când te alături puhoiului de nemulțumire și revendicări politice, sociale sau ideologice.
3. Altceva este cu obiecțiunile de conștiință sau cu aplicarea principiilor de corectitudine morală sau necombatanță la locul de muncă sau întrunirile sociale. Când nu poți servi aceleași mâncăruri și băuturi, iar pentru această opțiune ești taxat ciudat, neadaptat social sau fanatic.
4. Purtarea crucii este aceea când nu poți ocupa orice post, nu poți face orice meserie din motive de convingeri personale. Una este să fii sanitar sau chiar bucătar în armată și alta este să fii lunetist, iar pentru opțiunea ta pe considerente de convingeri personale, suferi batjocură sau discriminare.
5. Purtarea crucii este când îți pierzi locul de muncă pentru că refuzi să îți pui semnătura, sau pentru că nu îți dai consimțământul, sau nu votezi o decizie imorală, incorectă sau refuzi să faci un fals în acte.
6. Purtarea crucii este atunci când trebuie să renunți la locul de muncă bine plătit, pentru un salariu mai mic, din cauza Sabatului sau din cauza distribuțiilor de substanțe despre care știi că fac rău sănătății sau creează dependențe (tutun, alcool, jocuri de noroc etc.).
7. Purtarea crucii este când rămâi singur, ești marginalizat sau ești abandonat pentru că tu vrei să fii loial lui Dumnezeu în timp ce partenerul de căsătorie, sau partenerii de afaceri au alte opțiuni, preferințe sau valori morale

Oficiul profetic (pentru meditație și rugăciune)

Între neprihănire și păcat, între dragoste și ură, între adevăr și minciună există un conflict ireconciliabil. Când cineva prezintă dragostea lui Hristos și frumusețea sfințeniei, supușii lui Satana simt dorința de a ieși din împărăția sa, iar prințul răului este hotărât să opună rezistență. Toți cei care sunt inspirați de Duhul lui Hristos se vor confrunta cu persecuția și disprețul. CMF30