12. Botezați cu Duhul Sfânt și cu foc

Matei 3:11 Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, și eu nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.

Urgența așteptării la care ne raportăm de această dată, ridică o serie de probleme de interpretare. Întrebarea de studiu este: Ce înseamnă botezul cu foc? Iar răspunsul la această întrebare nu este ușor de dat. O rundă de consultări cu diverși teologi, din diverse grupuri de cititori ai Scripturilor, conduce la o tot atât de diversă gamă de păreri cu privire la semnificația afirmației lui Ioan Botezătorul cu privire la botezul cu foc.

Uneori părerile pot fi armonizate, alteori teologii insistă că punctul lor de vedere este cel adevărat și nicidecum vreo altă părere, sau interpretare. În mod fericit, Comentariul Biblic Adventist de Ziua a Șaptea admite că înțelesul cuvintelor lui Ioan Botezătorul cu privire la botezul cu foc al Învățătorului oamenilor este neclar și ar putea satisface o varietate de interpretări. O căutare a răspunsului în scrierile lui Ellen White, confirmă varietatea de înțelegeri cu privire la acest subiect.

Înainte de a enumera posibilele sensuri ale botezului cu foc, trebuie să privim cu atenție și discernământ la ceea ce găsim în textul citat mai sus. Ioan vorbește în primul rând despre botezul lui care este cu apă și confirmă și afirmă pocăința candidatului. El vorbește apoi de o etapă următoare, în care Isus botează cu Duhul Sfânt, și ultima etapă a botezului în care focul vine să consolideze și să desăvârșească cele două botezuri anterioare, conducând pe candidat să fie gata pe deplin pentru preschimbare și strămutare.

Cu alte cuvinte, viața și experiența religioasă a credinciosului trece de la o etapă la alta, începând cu întoarcerea și începerea unei vieți noi de ascultare de Dumnezeu, continuă cu etapa rodirii spirituale, când darurile Duhului în face pe candidatul la împărăție eficient în misiunea personală și a bisericii sale. În ultima etapă de pregătire pentru Împărăție, candidatul este supus unui tratament termic special prin care i se transmite rezistența și reziliența necesară depășirii tuturor provocărilor din zilele sfârșitului, inclusiv trecerea cu bine prin noaptea strâmtorărilor și a timpului plăgilor finale.

1. Focul, ca și apa sunt cele două mijloace naturale pentru a curăța, a purifica, a rafina și a oțeli, iar cele două simboluri sunt așezate în mod potrivit împreună, atunci când este vorba de renașterea inimii.
2. Aluzia se poate referi foarte bine la cele două mari curățiri ale pământului de păcat și de păcătoși: Potopul lui Noe și focul zilei de apoi a Domnului. „Căci înadins se fac că nu știu că odinioară erau ceruri și un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă și cu ajutorul apei și că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile și pământul de acum sunt păzite și păstrate, prin același Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiți” (2Petru 3:5-7)
3. Dacă oamenii rămân alipiți de păcat și nu permit Duhului lui Dumnezeu să-i dezlipească de el, botezul cu foc va însemna distrugerea păcătoșilor odată cu păcatele lor. Un om va fi, ori curățat de păcat prin Duhul Sfânt și prin focul încercărilor, sau va fi consumat odată cu păcatul său, în focul zilei de apoi.
4. Botezul cu foc la care face Ioan Botezătorul face referire aici, poate avea o aplicație, cel puțin parțială, în experiența ucenicilor în ziua Cincizecimii când niște limbi de foc au fost distribuite din cer pe deasupra lor. (vezi Faptele Apostolilor 2:2,3) În mod fericit Duhul și focul au lucrat împreună, iar efectul a fost magistral.   
5. În Luca 12:49,50 Isus vorbește despre travaliul sufletului Său, legat de încheierea lucrării Sale pe pământ, și despre încercările specifice credinței celor care Îl urmează, în cuvintele următoare: „Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Și ce vreau decât să fie aprins chiar acum. Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, și cât de mult doresc să se împlinească”. Apostolul Petru vorbește despre același lucru când zice: „Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi, dimpotrivă, bucurați-vă întrucât aveți parte de patimile lui Hristos. ” (1 Petru 4:12,13)

Oficiul Profetic

Nici Enoh care a fost înălțat la cer, nici Ilie care a fost ridicat într-un car de foc, n-au fost mai mari sau mai onorați ca Ioan Botezătorul care a murit singur în închisoare. „Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru El” (Filipeni 1:29). În toate darurile pe care Cerul le poate revărsa asupra oamenilor, împărtășirea cu suferințele lui Hristos este încrederea cea mai mare și onoarea cea mai înaltă. HLL 224

Întrebări pentru auto-analiză

1. Ce așteptări ai cu privire la demersul vieții tale de credință? Consideri că odată cu trecerea timpului vei fi din ce în ce mai scutit de încercări, sau va trebui să primești și botezul cu foc de la Dumnezeu?
2. Cum te ajută teologia botezului cu foc să înțelegi și să explici rolul și funcția încercărilor în viața credinciosului, când este vorba despre necazurile celorlalți? Dar când este vorba despre propriile tale încercări?
3. Ți-ai format deja obiceiul de a mulțumi lui Dumnezeu și a-I fi recunoscător, pentru onoarea și încrederea pe care ți le acordă El, când te face părtaș la suferințele lui Hristos?
4. Cum îți poți consolida această filozofie de viață în care toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu?

De remarcat

1. Botezul cu foc are loc sub supravegherea atentă a lui Dumnezeu.
2. Dumnezeu nu intenționează sa lezeze sau să distrugă viață botezată cu foc.
3. Viața spirituală a celui botezat cu foc cunoaște un salt calitativ evident.
4. Zonele potențial vizate de botezul cu foc pot fi:

• Libertatea personală
• Sănătatea personală sau a celor dragi
• Situația materială
• Pierderea cuiva drag apropiat
• Nedreptatea sau restrângerea drepturilor
• Persecuția religioasă
• Dificultăți în relația cu propria biserică
• Singurătatea, abandonarea, trădarea,
• Ostilitatea semenilor.