Obiceiul de a merge la biserică
Deoarece un număr tot mai mare de oameni renunță să mai participe la biserică, drept alternativă unii au început să vizioneze serviciile religioase online. Alții au renunțat cu totul la serviciile divine deoarece consideră că sunt persoane ”spirituale, dar nu religioase”. Deși este posibil să experimentezi o dezvoltare spirituală personală folosind aceste abordări, totuși vei pierde ceva de neînlocuit, care se întâmplă când te întâlnești cu regularitate cu alte persoane de aceeași credință.
Biblia spune că Isus mergea la sinagogă în fiecare Sabat ”după obiceiul Său” (Luca 4:16, subliniere adăugată). Aceeași frază este folosită pentru a descrie obiceiul religios al lui Pavel: ”Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă” (Faptele 17:2, subliniere adăugată). Cu siguranță că Isus și Pavel ar fi putut sări peste serviciile religioase și ar fi putut să se scuze că au lucruri mai bune de făcut sau că nu merită să meargă acolo. Dar ei puneau preț pe tradiția de a se întâlni cu și a contribui la o comunitate de credincioși.
Chiar și în biserica primară a existat ispita de a încerca să mergi de unul singur în călătoria spirituală. Aceasta a fost o problemă suficient de mare, încât în epistola către Evrei credincioșii să fie atenționați să continue să se strângă laolaltă, chiar dacă
unii păreau să renunțe: ”Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei” (Evrei 10:25).
Eu sunt soție de pastor, așa că poate vei crede că nu aș înțelege toate motivele pentru care oamenii renunță să meargă la biserică. Ba chiar din contră. Am văzut de aproape defectele și greșelile făcute de biserici. Știu că biserica i-a dezamăgit pe oameni în multe moduri. Personal m-am simțit rănită și dezamăgită uneori. Dar eu nu renunț la biserică pentru că am văzut și momentele în care biserica a reușit: când i-a înconjurat pe oameni cu dragoste și când credincioșii s-au zidit unii pe alții, oferind un loc sigur pentru a crește, a lupta, a sluji și a învăța.
Într-un fel, biserica se aseamănă cu o sală de sport. La ambele merg oameni care cred în importanța unui lucru și sunt în proces de a face ceva. Dacă merg într-o sală de sport și văd acolo oameni care fac exerciții, dar ei nu sunt deloc în formă, nu ies repede din clădire și spun: ”Oamenii aceștia sunt atât de fățarnici. Declară că ei cred în sănătate, dar nici măcar nu sunt sănătoși!” Tot așa, nu putem intra într-o biserică, observăm pe cineva care nu este prea iubitor sau tocmai asemenea lui Hristos și ieșim în marș strigând: ”Oamenii aceștia sunt atât de fățarnici! Declară că ei cred în Isus, dar nu sunt desăvârșiți ca Isus!” Creștinii sunt doar niște oameni care sunt într-un proces, străduindu-se și luând-o mereu de la început ca niște oameni care vor să fie în formă mergând la sală.
Sunt momente în care mersul la biserică este o reală binecuvântare. Pleci de acolo întărit spiritual, inspirat și în legătură cu Dumnezeu și cu ceilalți. Alteori, participarea la biserică pare mai mult o disciplină spirituală. A-ți duce mintea suprastimulată și spiritul agitat într-un mediu liniștit poate părea plictisitor sau sufocant uneori. În loc să navighezi cu rapiditate pe internet pentru a vedea ultimele noutăți sau în loc să apelezi la activități mai stimulante, acolo rămâi liniștit și iei o pauză de la alte preocupări. Accepți invitația lui Dumnezeu: ”Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmii 46:10).
În loc să consideri mersul regulat la biserică o corvoadă, consideră-l o reînnoire a legământului. Mergi la casa Domnului și te consacri din nou învățăturilor lui Isus. Ar trebui să fie o declarație săptămânală că încă dorești să calci pe urmele Mântuitorului. Îți reînnoiești angajamentul față de principiile Sale de credință, de speranță și de dragoste. Prin acest ritual, de fapt adaugi sens vieții tale de zi cu zi.
Nu uita că dacă bisericii îi lipsește ceva ce este important pentru tine, aceasta ar putea să nu fie o problemă, ci mai degrabă o chemare la acțiune! De exemplu, să spunem că ești pasionat să-i ajuți pe adolescenți sau să răspunzi nevoilor din orașul tău, dar vezi că biserica nu face suficient în aceste aspecte. Dacă observi că este necesar un lucru și îți spui: Cineva ar trebui să facă ceva în această privință, atunci acel „cineva” se poate să fii chiar tu. Ai sesizat nevoia și ai o pasiune în această privință, în timp ce alții trec pe lângă fără ca măcar să se gândească. Analizează lucrurile pe care crezi că ar trebui să le facă „cineva” și întreabă-te dacă nu cumva tu ești acela!
Binecuvântarea de a aparține
Nu toate bisericile sunt la fel. Fiecare are o cultură, o personalitate și priorități proprii. Unele sunt nesănătoase și disfuncționale și ar trebui evitate, dar sunt suficiente biserici sigure și călduroase.
Nu lăsa rănile și dezamăgirile din trecut să te împiedice să te bucuri de beneficiile unei comunități de credincioși! Dacă ai fost rănit la biserică, ațintește-ți privirea spre Isus, care îi vindecă pe cei răniți de urmașii Lui! Dacă ești frustrat de faptul că biserica de multe ori pare mai mult o organizație de afaceri sau un club social decât o mișcare spirituală, lasă-L pe Domnul să așeze toate punctele de pe agendă, toate listele cu membri și toate rapoartele financiare! Dacă la biserică întâlnești oameni care luptă cu asprimea sau cu egoismul, nu îi lăsa să îți fure bucuria! Isus i-a spus lui Petru, când acesta era îngrijorat cu privire la ceilalți ucenici: ”Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!” (Ioan 21:22). Nu privi atât de mult spre ceilalți credincioși, încât să Îl pierzi din vedere pe Isus!
Când Hristos Și-a format o comunitate aici, pe pământ, mesajul Lui pentru toți cei care I s-au alăturat a fost: „Te cunosc. Ești iubit. Îmi aparții.” Nimic din toate acestea nu se poate întâmpla când ești singur. Asemenea unei trestii frânte sau unui muc fumegând, biserica pare distrusă uneori. Dar, chiar și acum, la două mii de ani după ce Isus a chemat oamenii să formeze o comunitate, bisericile încă transmit mesajul lui Isus: Te cunosc. Ești iubit. Îmi aparții.
Așa că: Nu renunța la participarea la biserică!