Apocalipsa 3:2 Veghează și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu!
Probabil că cel mai important lucru în așteptare este starea de veghe. Și pentru ca vigilența să ofere un profit maxim, aceasta trebuie asociată cu reconstrucția și reabilitarea. Martorul credincios evaluează situația bisericii din Sardes și sesizează o stare de lehamite și apatie generală în care trebuie făcut ceva pentru a evita moartea spirituală iminentă. De aceea, El recomandă o nouă vigilență activă. Aluzia la perioada marii reforme protestante este cât se poate ușor de înțeles.
Din context ne dăm seama că Dumnezeu ne recomandă o resetare a creștinismului după modelul bisericii din vremea apostolilor. „Adu-ți aminte dar cum ai primit și auzit! Ține și pocăiește-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine” (v3). Acest detaliu stabilește un principiu foarte important legat de starea de veghe și anume că atenția trebuie îndreptată către adevărurile primite și adoptate la începutul experienței spirituale, când Scriptura era prima autoritate a credinței și ascultării. Sola Scriptura își are aici locul cel mai potrivit.
„Veghează și întărește” este o prioritate a Așteptării în care Scriptura este prezentă din mai multe perspective concomitente. Vigilența spirituală se aplică în primul rând modului de a înțelege, a aplica și a practica adevărul Scripturii și apoi când se pune problema menținerii vigilenței spirituale, cercetarea zeloasă a Scripturii face starea de veghe nu numai posibilă ci îi imprimă chiar o anumită savoare și motivație internă. Astfel agilitatea spirituală devine o consecință binecuvântată a studiului Scripturii și nu o țintă în sine, de a depune efortul să nu fii furat de somnul conștiinței spirituale. Este ca și când pentru a rămâne treaz renunți să te mai străduiești să nu închizi ochii, ci mai bine alegi să faci ceva interesant, încât chiar dacă ai vrea să dormi nu mai poți dormi din cauza interesului față de preocuparea aleasă.
Mai este un element important când este vorba de capacitatea de a sta treaz în orele de veghe cerute, impuse și necesare, mai ales pe timp de noapte. Acest element este odihna. Dacă ești bine odihnit ai toate șansele să nu ațipești la volan, sau să nu fii găsit dormind în post. Putem stabili chiar o relație de determinare directă între odihnă și starea de veghe de serviciu. Cu cât odihna dinaintea intrării în serviciu este de mai bună calitate, cu atât starea de veghe din timpul serviciului este de mai bună calitate. Cu siguranță că Martorul credincios nu ne cere să nu mai dormim niciodată, ci atunci când suntem de serviciu să ne păstrăm tonusul spiritual pentru a putea presta o veghere de calitate.
Când vorbim despre odihnă ne gândim atât la reguli și principii sănătoase de muncă și odihnă, cât și la odihna săptămânală a Sabatului. Nici odihna anuală legală, impusă chiar de legislația actuală, nu trebuie trecută cu vederea. Deci, vorbim despre somn, relaxare și refacere de calitate, vorbim despre un Sabat de calitate și un concediu de odihnă bogat și binecuvântat. Ființa noastră astfel recondiționată are toate condițiile să-și păstreze acuitatea simțurilor și a spiritului în misiunea de a sta de gardă lângă adevărul și credința date sfinților odată pentru totdeauna.
Cu siguranță că primul obiectiv al vigilenței spirituale este propriul suflet. Trebuie să fim pe fază permanent la tot ce ar putea să ne amenințe, sau să ne pună în pericol viața spirituală. Este necesară o gardă permanentă a gândurilor pe care le promovăm, a dorințelor cărora le dăm curs, sau le reprimăm, a alegerilor pe care le facem și a deciziilor pe care le luăm. Când trăim în lumina lui Dumnezeu acest teritoriu al sufletului se află în relativă siguranță. Principala preocupare este să rămânem în lumină și atunci orice încercare a întunericului de a ne umbri viața nu are nici un câștig.
Alături de viața personală, mai avem și alte obiective asupra cărora avem datoria de a veghea. Nimeni nu poate trăi numai pentru sine fără nicio responsabilitate față de ceilalți, sau fără nicio grijă în Sion. Există o misiune personală pe care Dumnezeu o prescrie fiecăruia dintre noi și este necesară o preocupare permanentă de identificare a acesteia și de îndeplinire a ei. Avem datoria de a veghea unii asupra altora, nu în sensul de a ne căuta în mod reciproc greșelile, ci în sensul de a ne purta de grijă unii altora. Interesant că ierarhia Împărăției se referă la responsabili ca la veghetori, sau supraveghetori.
Un element esențial al vegherii este rugăciunea și studiul. Cele două pot fi luate separat, sau pot fi considerate un tot, împreună cu toate celelalte discipline spirituale. În mod semnificativ Învățătorul oamenilor ne-a atras atenția „Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea” (Luca 21:36)
Aforisme ale vegherii:
- Veghea bună trece primejdia rea.
- Nu sunt condiții nefavorabile pentru veghere ci condiție necorespunzătoare a veghetorului, deci avem o problemă subiectivă.
- Când ești atașat de obiectivul de pază, nu-ți va veni niciodată somnul în post.
- Plictiseala poate fi combătută ușor cu alegerea unei teme care să te mobilizeze.
- Când ai dormit bine nu-ți mai vine somnul în timpul serviciului, tocmai ai primit chef de viață.
- Cine este pe fază tot timpul, nu poate rata marile ocazii ale vieții.
- Avantajele vegherii sunt mult prea mari pentru a nu le pierde, iar riscurile demobilizării sunt mult prea grave pentru a ți le asuma.
- Când mai mulți veghează împreună, serviciul devine mai plăcut și timpul trece mai repede.
- De veghe în Marea Așteptare te va găsi pregătit și corespunzător pentru transfigurare.
- Ai fost veghetor peste aceste lucruri, vei fi așezat peste acele lucruri, în bucuria Stăpânului.