Dar iată ce am împotriva ta: Tu lași ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociță, să învețe și să amăgească pe robii Mei. Apocalipsa 2:20
Fandoseala este un comportament afectat și plin de pretenții, așa ca personajul descris de Martorul credincios ca fiind o întruchipare a idolatrei Izabela, care se pretinde profetesă și din această poziție își exercită o influență malefică asupra credincioșilor bisericii din Tiatira. Idolatria Izabelei istorice și a celei metaforice din Tiatira era însoțită de o serie de ifose, mofturi și scliviseală care nu puteau decât să producă dezgust în fața Cercetătorului și a Judecătorului divin. Fandoseala este o expresie a lipsei adevăratei valori morale și un surogat ieftin și abject al acesteia.
Pot fi uneori întâlnite chiar și printre noi, unele forme de manifestare care frizează fandoseala Isabelei ca model al răului deghizat în aparențe pline de grație amăgitoare? Cum poate fi combătută o asemenea stare de lucruri mai înainte de a lăsa ca aceasta să producă victime inocente, mai ales din rândul celor mai atașați și devotați credincioși? Poate singura expertiză psihologică să fie eficientă în tratarea unei asemenea anomalii, sau călăuzirea Duhului este imperios necesară pentru reușita combatere a comportamentului seducător și malefic al Izabelei? Să-l cerem în rugăciune!
