Dulce este somnul lucrătorului … dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă. Proverbe 5:12
Somnul lucrătorului cinstit și harnic este ca un fel de primă răsplată pentru osteneala lui. Truda și odihna sa sunt îndulcite de sentimentul datoriei împlinite pe care o așteaptă o recompensă pe măsură. Dar nu așteptarea recompensei este principalul motiv și principala motivare să-și îndeplinească datoria cu pasiune și devotament. Munca în sine îi dă satisfacție și împlinire constatând cum lucrurile iau forma dorită și necesară sub efectul trudei sale credincioase. Dumnezeu este cel care edulcorează munca și repausul truditorului dedicat cauzei Sale.
Care este elementul care îndulcește condițiile de muncă și activitatea mea atât pe plan fizic cât și spiritual? Pot și eu să fac mai blândă munca și repausul semenilor mei? De ce am nevoie pentru a fi eficient în acest demers? Conștient de faptul că egoismul este atotprezent în tot ce plănuiesc și realizez, cum pot evita o abordare egoistă a plăcerii de a munci și a bucuriei de a petrece timpul de relaxare și refacere? Cum ar trebui să-I fiu recunoscător lui Dumnezeu pentru atenuarea dificultăților mele existențiale și pentru frumusețea momentelor de relaxare?
