6 decembrie – Triumf

Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte? 1 Corinteni 15:55

În Roma antică, triumful era o sărbătoare a victoriei, o procesiune a învingătorilor. Această manifestare de bucurie antrena o mulțime de oameni și mijloace. Din cortegiul triumfal făceau parte comandantul învingător, senatorii, alți comandanți ai armatei, dar și prizonierii capturați în urma luptei. Se construia un arc de triumf și era necesar un car triumfal. Se organiza o intrare triumfală, în ovațiile și aplauzele invitaților și participanților la eveniment.

Însuși Învățătorul oamenilor Și-a regizat propria intrare triumfală în Ierusalim ca pe un eveniment integrat în misiunea Sa răscumpărătoare.

Vorbind despre victoria vieții asupra morții, la cea de-a doua venire a lui Isus, apostolul Pavel prezintă detalii ale unei sărbători triumfale în care moartea va fi întrebată retoric unde îi este puterea, de care a făcut uz de-a lungul secolelor de dominație. În tot cursul istoriei păcatului, ea s-a dovedit stăpână și s-a comportat ca o stăpână. Acum puterea ei este doborâtă și ea însăși își va găsi sfârșitul.

Triumful înseamnă reușita unei misiuni și ajunge să facă parte din misiunea însăși. Este un fel de raport asupra îndeplinirii misiunii, iar reacția participanților este de aprobare a acestui raport. Bucuria aparține atât combatanților victorioși, cât și publicului beneficiar al sacrificiului și trudei biruitorilor. Aceștia sunt, în ultimă instanță, cei care au avut ceva de câștigat în urma bătăliilor.

Cât privește sărbătoarea victoriei finale asupra păcatului și a morții, cei răscumpărați de Domnul sunt veșnicii beneficiari ai marii lupte care se încheie. Un singur puls de pace și armonie le va încununa existența eternă.

Ce motive de triumf am în bătăliile credinței și ale vieții mele de zi cu zi?

Materialul face parte din devoționalul  ”Sensuri și contra-sensuri” de Ion Buciuman

Versiunea audio: Triumf

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *