Hristos ne-a promis odihnă, 20 septembrie

Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Matei 11:28.

Isus îi invită pe fiii și fiicele lui Adam, obosiți și încărcați de griji să vină la El și să pună asupra Lui poverile lor grele. Dar mulți dintre cei care aud această invitație, deși suspină după odihnă, totuși merg înainte pe calea accidentată, ținându-și poverile aproape de inimă. Isus îi iubește, și tânjește să le poarte poverile și pe ei înșiși în brațele Sale puternice. El ar îndepărta temerile și incertitudinile care le răpesc pacea și odihna; dar ei trebuie ca mai întâi să vină la El și să-I spună Lui necazurile secrete ale inimii lor. El invită pe poporul Său să aibă încredere în El ca dovadă a dragostei lor pentru El. Darul inimii încrezătoare și umile este mai prețios pentru El decât toate bogățiile pe care le pot dărui cei bogați. O, dacă ei ar veni la El în simplitatea și încrederea cu care un copil vine la părinții săi, atingerea divină a mâinilor Sale i-ar ușura de poverile lor.

Isus, Mântuitorul nostru plin de compasiune, este calea, adevărul și viața. De ce nu acceptăm oferta Sa plină de milă, de ce nu credem făgăduințele Sale, astfel încât să nu ne facem drumul vieții atât de greu? … Căile Domnului  Hristos sunt căi plăcute și toate cărările Lui sunt pace. Dacă ne-am făcut cărări aspre pentru picioarele noastre și am luat poveri grele de grijă în a ne strânge comori pe pământ, să facem o schimbare acum și să urmăm calea pe care ne-a pregătit-o Isus.

Nu suntem întotdeauna dispuși să venim la Isus cu încercările și dificultățile noastre. Uneori ne vărsăm tulburările în urechile oamenilor, spunem necazurile noastre celor care nu ne pot ajuta și neglijăm să încredințăm totul lui Isus, care este în stare să schimbe calea dureroasă în cărări de bucurie și pace…. O, de-ar fi ca toți, pastori și popor, să-și ducă poverile și încurcăturile la Isus, care așteaptă să-i primească, și să le dea pace și odihnă! – The Signs of the Times, 17 martie, 1887

Este o luptă teribil de grea să renunți la propria voință și la propria cale. Dar când această lecție este  învățată, vei găsi odihnă și pace. Mândria, egoismul și ambiția trebuie să fie biruite; voința ta trebuie să fie absorbită în voința lui Hristos. Întreaga viață poate deveni o jertfă constantă de iubire, fiecare acțiune o manifestare și fiecare cuvânt o exprimare a iubirii. Așa cum viața viței de vie circulă prin tulpină și mlădiță, coboară în fibrele inferioare și ajunge până la frunza cea mai de sus, tot așa harul și dragostea lui Hristos vor arde și vor fi din abundență în suflet, trimițând virtuțile sale în fiecare parte a ființei și pătrunzând fiecare exercițiu al trupului și al minții. – The S.D.A. Bible Commentary, Ellen G. White Comments, vol. 5, 1091, 1092

Devoționalul face parte din cartea  ”Lift Him Up”  de Ellen G. White 

Traducere: Adina Păltineanu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *