de Ruthie Jacobsen
Cu ani în urmă, în timp ce conduceam întâlniri de evanghelizare în vestul Angliei, am dat peste o relatare a marii redeșteptări din Țara Galilor din 1904. Pe măsură ce citeam, în inima mea a crescut un dor profund care nu a dispărut niciodată.
O povestire relata cum un șofer de camion s-a apropiat de o biserică cu o livrare. Cu toate acestea, prezența Duhului Sfânt era atât de puternică încât, pe când a putut vedea biserica, îi curgeau lacrimi pe față. „Nu m-am putut abține; Duhul lui Dumnezeu era peste tot în jur”, a spus el.
Cât timp a trecut de când nu am mai fost la o întâlnire de rugăciune în care am fost mișcat până la lacrimi de prezența convingătoare a Duhului Sfânt? Nu pledez aici pentru o experiență emoțională. Descriu pur și simplu un strigăt al inimii ca, atunci când mă întâlnesc cu poporul lui Dumnezeu, prezența Lui să fie atât de reală, atât de vie și atât de palpabilă încât să fiu înmărmurit în fața Lui. Simt oare șoferii camioanelor care trec cu zgomot pe lângă biserica noastră miercuri seara că înăuntru se întâmplă ceva ce are consecințe veșnice? Fă să se întâmple din nou, Doamne.
Un alt raport din 1908, din Țara Galilor spune: „Rolul poliției s-a schimbat, de la a duce bețivii la închisoare la a ajuta la intrarea și ieșirea mașinilor din parcările bisericilor”. O, Doamne, fă să fie așa din nou, în biserica mea.
Efectul asupra copiilor a fost copleșitor: „Un autobuz a sosit într-o seară și s-a descoperit că tinerii cântau, dar înainte de a ajunge la biserică, un spirit de pocăință se declanșase deja.”
În 1855, Ellen White a descris un eveniment din Topsham, Maine: „Au fost prezenți douăzeci și opt; toți au luat parte la întâlnire. Duminică, puterea lui Dumnezeu a venit peste noi ca un vânt puternic și grăbit. Toți s-au ridicat și L-au lăudat pe Dumnezeu cu glas tare. … A fost un moment triumfal. Toți au fost întăriți și reîmprospătați. Nu am mai fost niciodată martoră la un moment atât de puternic.” (Manuscript Releases, vol. 5, p. 226) Patru ani mai târziu, la Kalamazoo, ea avea să noteze în jurnalul ei: „În ajun, biserica a urmat exemplul Domnului lor și și-au spălat picioarele unii altora, iar apoi au luat Cina Domnului. A fost bucurie și plâns în acea casă. Locul era îngrozitor, și totuși plin se slavă, din cauza prezenței Domnului” (Solii Alese, volumul 3, p. 261).
Plin de slavă din cauza prezenței Domnului? Fă-o din nou, Doamne. Te rog, fă-o din nou.
Ruthie Jacobsen a fost director al departamentului de rugăciune ale Diviziei Nord-Americane. Acum ea este pensionară.
Articol preluat de pe site-ul Revival and Reformation
Traducere: Adina Păltineanu
