180 – Bucuria prețioasă a păzirii Sabatului zilei a șaptea

”Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nedadându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov”, căci gura Domnului a vorbit. Isaia 58:13, 14

Creațiunea nu a fost o lucrare fizică; a fost în întregime spirituală. Dumnezeu a vorbit și s-a făcut. Si cuvântul Lui este spirit. Prin urmare, a păstra Sabatul sau odihna lui Dumnezeu înseamnă sa te bucuri de odihnă spirituală. Sabatul nu este conceput pentru o simplă odihnă fizică, ci pentru cea spirituală. Are o mai mare însemnătate decât i se atribuie în mod obișnuit. Este adevărat, suntem opriți să ne facem treburile noastre în acea zi, dar încetarea muncii fizice în ziua Sabatului este doar semnul odihnei spirituale pe care Dumnezeu o dă celor care Îl acceptă pe El ca și Creator al tuturor lucrurilor.

Fără odihnă spirituală nu există o adevărată păzire a Sabatului. Cineva se poate abține de la muncă fizică la fel de strict cum făceau fariseii. Cu toate acestea, dacă nu se desfată în Domnul Isus Hristos, acesta nu păzește Sabatul.

”Dacă ar trebui să păzesc ziua a șaptea, cum să-mi câștig existența?” Sabatul însuși subliniază răspunsul. Ideea respectării Sabatului este aceea de încredere perfectă în Dumnezeu, a cărui dragoste pentru creaturile Sale este egală cu puterea Lui de a le face bine.

”Ar trebui ca cineva aflat într-o situație extremă să lucreze în Sabat la strângerea recoltei, când aceasta pare singura speranță de a asigura recolta?” Dumnezeu, singurul care poate face porumbul să crească, este pe deplin capabil să-l protejeze, sau să asigure cele necesare în alt mod dacă recolta va fi distrusă. Sabatul ne amintește că Dumnezeu este ”este îndurător şi milostiv.” (Psalmul 111:4).

”Aşa vorbeşte Domnul: ‘Luaţi seama, în sufletele voastre, să nu purtaţi nicio povară în ziua Sabatului şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului. Să nu scoateţi din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului şi să nu faceţi nicio lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit părinţilor voştri.’” (Ier. 17:21, 22).

The Gospel in Creation, p. 156-160

Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi,  A. T. Jones și E. J. Waggoner

Traducere: Roxana Duminică

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *