De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie … Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Evrei 3, 7. 8. 13
Am văzut că, deoarece harul este de la Dumnezeu, puterea harului este puterea lui Dumnezeu, capabilă să împlinească orice lucrare pentru care este acordat: mântuirea sufletului, izbăvirea de păcat și din puterea lui, domnia neprihănirii în viață şi desăvârșirea credinciosului. El face toate acestea, dar numai dacă harul poate găsi un loc în inimă și în viață pentru a lucra după voia lui Dumnezeu.
Dar puterea lui Dumnezeu este „pentru mântuirea oricui care crede.” Necredința zădărnicește harul lui Dumnezeu. Mulți cred și primesc harul lui Dumnezeu pentru mântuirea din păcatele trecute, dar se mulțumesc cu atât și nu-i acordă harului același loc ca să domnească împotriva puterii [prezente] a păcatului, așa cum i-au acordat loc să-i salveze din păcatele trecutului. Și aceasta este o altă față a necredinței.
În ceea ce privește marea țintă finală a harului — să-i conducă la desăvârșirea vieții după asemănarea lui Hristos – ei primesc harul lui Dumnezeu în zadar. Dumnezeu nu vrea ca vreunul să primească harul în zadar, ca nu cumva lucrarea lui binecuvântată să fie denaturată în fața lumii și oamenii să fie și mai mult împiedicați să i se supună. Când harul este primit în zadar, în multe lucruri se aduce jignire lui Dumnezeu. Dar când nu este primit în zadar, „nici un prilej de poticnire” nu se aduce în nici un fel, și slujirea va fi binecuvântată.
Păcatele noastre, slăbiciunile noastre, au fost puse asupra lui Hristos. Pentru fiecare suflet a fost câștigată biruința și vrăjmașul a fost dezarmat. Trebuie doar să acceptăm biruința pe care a câștigat-o Hristos. Credința noastră în ea o face reală pentru noi. Pierderea credinței ne scoate în afara realității ei, și vechiul trup al păcatului apare din nou.
Ceea ce a fost distrus prin credință este zidit din nou prin necredință.
A. T. Jones, Review and Herald, 22 septembrie 1896
E.J. Waggoner, Glad Tidings, p. 43
Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, A. T. Jones și E.J. Waggoner
Traducere: Roxana Duminică
