40 Zile de rugăciune – Ziua 13 – Neprihănirea doar prin credință

Marea luptă a fost întotdeauna despre Hristos. Citim în cartea Apocalipsei despre momentul când a început lupta în cer (Apocalipsa 12:7-10). Satana Îl urăște pe Domnul Hristos și a încercat întotdeauna să-L înlocuiască (Isaia 14:12-14).

Aceeași luptă are loc în viața bărbaților și femeilor astăzi. Satana dorește să domnească pe tronul inimii. El vrea ca omenirea să urmeze căile lui, nu căile Domnului Hristos. În domeniul vieții creștine, el vrea să înlocuiască neprihănirea lui Hristos cu eforturile omului. El vrea ca ei să se uite la propriile lor eforturi pentru neprihănire, mai degrabă decât la Domnul Hristos și la neprihănirea Lui. El dorește ca ei să privească la ei înșiși pentru ascultare, mai degrabă decât la Domnul Hristos care își manifestă ascultarea în și prin ei.

Tema Reformei Protestante

Această chestiune a fost și în centrul Reformei protestante. Strigătul de luptă al reformei a fost „sola fide”, „doar prin credință”. Această problemă se află în centrul Evangheliei și al mesajului neprihănirii prin credință.

Biblia este clară în această privință. Cu privire la umblarea creștinului cu Dumnezeu, Pavel a scris:

Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El.”(Coloseni 2:6)

Modul în care Îl primim pe Isus Hristos ca Mântuitor al nostru este prin credință. Trebuie să credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu, a murit pentru păcatele noastre, ne iartă păcatele, ne îmbracă cu neprihănirea Sa atribuită și ne dă viața veșnică. Devenim creștini prin credința în Hristos. Faptele nu sunt implicate.

Dumnezeu nu cere unui păcătos pierdut să înceapă să facă fapte bune înainte de a veni la Hristos. Păcătosul nu trebuie să-și „curețe” viața și să încerce să se facă acceptabil înaintea lui Dumnezeu înainte de a primi mântuirea. Nu, păcătosul pur și simplu vine la Domnul  Hristos așa cum este și Îl acceptă prin credință ca Mântuitor al Său.

Lectură personală în vederea discuției
Credința sfințitoare

Odată ce cineva este născut din nou și începe să caute să trăiască viața creștină, noul creștin se concentrează în mod firesc asupra propriilor eforturi de a se supune legii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, el descoperă curând că acest lucru este imposibil. Pavel a descris această imposibilitate.

Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.” Romani 7:21-23

Pavel experimentase personal imposibilitatea de a se supune legii lui Dumnezeu prin propriile sale eforturi. A fost nevoit să strige:

O, nenorocitul de mine! cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:24)

Apoi a răspuns strigătului său:

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru. . .” (Romani 7:25)

A. T. Jones a înțeles această luptă când a scris:

”Toată lumea a experimentat acest lucru, tânjind să facă binele pe care l-ar vrea, totuși făcând doar răul pe care îl urăște; având totdeauna dorința de a face mai bine, dar fără să găsească cum să  îndeplinească acest lucru; desfătându-se în legea lui Dumnezeu după omul lăuntric, totuși găsind în mădularele sale o altă lege, care luptă împotriva legii minții sale și aducându-l în robie la legea păcatului care este în mădularele sale; și în cele din urmă strigând. „O, nenorocitul de mine! cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Lessons on faith, 36-37)

Apostolul Pavel învățase că singura modalitate de a trăi o viață creștină victorioasă era credința în Hristos:

Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” (Romani 8:3-4)

Comentând aceste versete, Jones a scris:

Mulțumim Domnului, există eliberare. Se găsește în Hristos Isus și în Duhul Dumnezeului nostru. Romani 7:25; 8:1, 2. Și legea Duhului vieții în Hristos Isus v-a eliberat de legea păcatului și a morții, atunci „umblați în Duhul și nu veți împlini pofta cărnii”. Nu există numai eliberarea din robia stricăciunii: există și libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu, pentru fiecare suflet care primește Duhul și umblă în Duhul.” Lessons on faith, 37

Pentru a umbla în Duhul, trebuie să experimentăm zilnic botezul cu Duhul Sfânt și să alegem să ne supunem îndemnurilor Duhului. Odată ce alegem să ne supunem îndemnurilor Duhului, trebuie să ne uităm apoi la Domnul Hristos pentru a trăi biruința Lui asupra ispitei din viața noastră.

Jones și-a continuat descrierea eliberării pe care Dumnezeu o oferă credinciosului:

Umblați în Duhul și nu veți împlini poftele cărnii.
Vezi lista lucrărilor poftelor cărnii: „preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.” Nimic din acestea nu veți împlini, asupra tuturor acestor lucruri aveți biruința, când umblați în Duhul. Este cuvântul credincios al lui Dumnezeu.
Nu este aceasta cea mai de dorit perspectivă? Nu merită să avem așa ceva? Și atunci când intri în posesia ei numai cerând și luând, nu merită să ceri și să iei?” (Ibid.)

E. J. Waggoner a descris, de asemenea, ceea ce este o experiență prea comună multor creștini.
Sunt prea mulți cei care încearcă să trăiască viața creștină pe baza puterii credinței pe care au exercitat-o când și-au dat seama de nevoia lor de iertare pentru păcatele vieții lor trecute. Ei știu că numai Dumnezeu poate ierta păcatele și că face aceasta prin Hristos; dar își închipuie că, după ce au pornit, trebuie să alerge cursa prin propriile forțe. Știm că mulți au această idee, în primul rând pentru că i-am auzit pe unii spunând acest lucru și, în al doilea rând, pentru că există mulțimi de pretinși creștini care nu arată lucrarea nici unei puteri care să fie mai mare decât este puterea lor.” (Ibid., 2)

Ziua 13  Cereri de rugăciune:

Roagă-te pentru :

  • Botezul cu Duhul Sfânt
  • Redeșteptare personală și în biserică
  • Pentru ca Dumnezeu să conducă biserica și pe tine personal la a experimenta  în fiecare zi ascultarea fără pată a lui Isus
  • Persoanele de pe lista ta de rugăciune
Ziua 13 Întrebări pentru studiu aprofundat: (pe baza lecturii de mai sus)
  1. De ce aceeași luptă se desfășoară în viața bărbaților și femeilor astăzi?
  2. Care este problema din centrul mesajului evangheliei și al neprihănirii prin credință?
  3. Care este singura modalitate de a împlini cerințele neprihănite ale legii, așa cum ne spune textul din Romani 8: 3-4?
  4. Ce a făcut Hristos pentru ca neprihănirea legii să fie împlinită în noi?
  5. În cine se găsește eliberarea din păcat?
  6. Ce ne-a spus Isus despre umblarea în neprihănire?
  7. În ce fel ascultarea neprihănită a lui Hristos ne este disponibilă și nouă?
  8. Cum poate Hristos să rămână în noi?
  9. Cum putem avea neprihănirea lui Hristos manifestată în viața noastră, sau atribuită nouă?
Ziua 13 Pregătirea inimii/ provocare:
  1. Pe tot parcursul zilei, cere-I lui Dumnezeu să îți reamintească ce îți vorbește El în lectura de astăzi și în secțiunea de întrebări și discuții și să te ajute să le aplici în viața ta.
  2. Citește „Neprihănirea prin credință” de Dennis Smith, materialul din Ziua 14.
  3. Răspunde cu rugăciune la întrebările pregătitoare pentru Ziua 14, secțiunea de discuții și întrebări.

Traducere: Roxana Duminică

Versiunea audio min 23.56 – min 33.22

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *