Ziua 5 – Neprihănirea doar prin credință

Marea luptă a fost întotdeauna despre Hristos. Citim în cartea Apocalipsei despre momentul când a început lupta în cer (Apocalipsa 12:7-10). Satana Îl urăște pe Domnul Hristos și a încercat întotdeauna să-L înlocuiască (Isaia 14:12-14).

Aceeași luptă are loc în viața bărbaților și femeilor astăzi. Satana dorește să domnească pe tronul inimii. El vrea ca omenirea să urmeze căile lui, nu căile Domnului Hristos. În domeniul vieții creștine, el vrea să înlocuiască neprihănirea lui Hristos cu eforturile omului. El vrea ca ei să se uite la propriile lor eforturi pentru neprihănire, mai degrabă decât la Domnul Hristos și la neprihănirea Lui. El dorește ca ei să privească la ei înșiși pentru ascultare, mai degrabă decât la Domnul Hristos care își manifestă ascultarea în și prin ei.

Tema Reformei Protestante

Această chestiune a fost și în centrul Reformei protestante. Strigătul de luptă al reformei a fost „sola fide”, „doar prin credință”. Această problemă se află în centrul Evangheliei și al mesajului neprihănirii prin credință.

Biblia este clară în această privință. Cu privire la umblarea creștinului cu Dumnezeu, Pavel a scris:

Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El.”(Coloseni 2:6)

Modul în care Îl primim pe Isus Hristos ca Mântuitor al nostru este prin credință. Trebuie să credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu, a murit pentru păcatele noastre, ne iartă păcatele, ne îmbracă cu neprihănirea Sa atribuită și ne dă viața veșnică. Devenim creștini prin credința în Hristos. Faptele nu sunt implicate.

Dumnezeu nu cere unui păcătos pierdut să înceapă să facă fapte bune înainte de a veni la Hristos. Păcătosul nu trebuie să-și „curețe” viața și să încerce să se facă acceptabil înaintea lui Dumnezeu înainte de a primi mântuirea. Nu, păcătosul pur și simplu vine la Domnul  Hristos așa cum este și Îl acceptă prin credință ca Mântuitor al Său.

Credința sfințitoare

Odată ce cineva este născut din nou și începe să caute să trăiască viața creștină, noul creștin se concentrează în mod firesc asupra propriilor eforturi de a se supune legii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, el descoperă curând că acest lucru este imposibil. Pavel a descris această imposibilitate.

Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.” Romani 7:21-23

Pavel experimentase personal imposibilitatea de a se supune legii lui Dumnezeu prin propriile sale eforturi. A fost nevoit să strige:

O, nenorocitul de mine! cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:24)

Apoi a răspuns strigătului său:

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru. . .” (Romani 7:25)

A. T. Jones a înțeles această luptă când a scris:

”Toată lumea a experimentat acest lucru, tânjind să facă binele pe care l-ar vrea, totuși făcând doar răul pe care îl urăște; având totdeauna dorința de a face mai bine, dar fără să găsească cum să  îndeplinească acest lucru; desfătându-se în legea lui Dumnezeu după omul lăuntric, totuși găsind în mădularele sale o altă lege, care luptă împotriva legii minții sale și aducându-l în robie la legea păcatului care este în mădularele sale; și în cele din urmă strigând. „O, nenorocitul de mine! cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Lessons on faith, 36-37)

Apostolul Pavel învățase că singura modalitate de a trăi o viață creștină victorioasă era credința în Hristos:

Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” (Romani 8:3-4)

Comentând aceste versete, Jones a scris:

Mulțumim Domnului, există eliberare. Se găsește în Hristos Isus și în Duhul Dumnezeului nostru. Romani 7:25; 8:1, 2. Și legea Duhului vieții în Hristos Isus v-a eliberat de legea păcatului și a morții, atunci „umblați în Duhul și nu veți împlini pofta cărnii”. Nu există numai eliberarea din robia stricăciunii: există și libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu, pentru fiecare suflet care primește Duhul și umblă în Duhul.” Lessons on faith, 37

Pentru a umbla în Duhul, trebuie să experimentăm zilnic botezul cu Duhul Sfânt și să alegem să ne supunem îndemnurilor Duhului. Odată ce alegem să ne supunem îndemnurilor Duhului, trebuie să ne uităm apoi la Domnul Hristos pentru a trăi biruința Lui asupra ispitei din viața noastră.

Jones și-a continuat descrierea eliberării pe care Dumnezeu o oferă credinciosului:

Umblați în Duhul și nu veți împlini poftele cărnii.
Vezi lista lucrărilor poftelor cărnii: „preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.” Nimic din acestea nu veți împlini, asupra tuturor acestor lucruri aveți biruința, când umblați în Duhul. Este cuvântul credincios al lui Dumnezeu.
Nu este aceasta cea mai de dorit perspectivă? Nu merită să avem așa ceva? Și atunci când intri în posesia ei numai cerând și luând, nu merită să ceri și să iei?” (Ibid.)

E. J. Waggoner a descris, de asemenea, ceea ce este o experiență prea comună multor creștini.
Sunt prea mulți cei care încearcă să trăiască viața creștină pe baza puterii credinței pe care au exercitat-o când și-au dat seama de nevoia lor de iertare pentru păcatele vieții lor trecute. Ei știu că numai Dumnezeu poate ierta păcatele și că face aceasta prin Hristos; dar își închipuie că, după ce au pornit, trebuie să alerge cursa prin propriile forțe. Știm că mulți au această idee, în primul rând pentru că i-am auzit pe unii spunând acest lucru și, în al doilea rând, pentru că există mulți care  mărturisesc a fi creștini dar, care nu arată lucrarea nici unei puteri care să fie mai mare decât este puterea lor.” (Ibid., 2)

Dumnezeu și Legea Sa cer neprihănire

Dumnezeu și legea Lui cer neprihănire în viața omului. Totuși, din cauza slăbiciunii trupului omenesc, obținerea neprihănirii prin păzirea legii este imposibilă. De aceea, Isus a venit în trup și a împlinit cerințele de neprihănire ale legii; astfel, El „a condamnat păcatul în trup”. El a fost ispitit în toate lucrurile, așa cum suntem noi în trup și a biruit orice ispită (Evrei 4:15).

Datorită ascultării desăvârșite și neprihănite a lui Isus față de legea lui Dumnezeu, atunci când Îl avem pe Isus trăind în noi, avem  ascultarea Lui neprihănită la dispoziția noastră. De aceea, Pavel a spus că ”neprihănirea legii poate fi împlinită în noi”. (Romani 8:4) (traducere literală din engleză, versiunea King James). Vedeți, din cauza „slăbiciunii” cărnii noastre, nu putem împlini cerințele neprihănite ale legii. Totuși, dacă Îl avem pe Isus care trăiește în noi prin botezul cu Duhul Sfânt, El va trăi ascultarea Sa fără prihană „în noi” dacă ne punem „credința” în El ca El să facă acest lucru. În felul acesta avem neprihănirea lui Hristos manifestată în viețile noastre prin credință; avem neprihănirea Sa ”atribuită” nouă.

Nu există nicio neprihănire despărțită de credință

Orice neprihănire pe care căutăm să o obținem prin propriile noastre eforturi este de fapt opusul neprihănirii deoarece este imposibil să ajungem la vreo neprihănire fără credința în neprihănirea lui Hristos. Nu există neprihănire separată de credință. De aceea Pavel a scris:

Tot ce nu vine din încredinţare [credință în limba engleză] e păcat.” Romani 14:23

Cu privire la acest adevăr, E. J. Waggoner a scris:

”Fără credință, nu poate fi săvârșită nicio faptă care să primească aprobarea lui Dumnezeu. Fără credință, cele mai bune fapte pe care le poate face un om vor fi infinit mai jos față de standardul de neprihănire perfectă a lui Dumnezeu, care este singurul standard. Oriunde se găsește credință adevărată, este un lucru bun; dar cea mai bună credință în Dumnezeu pentru a înlătura povara păcatelor trecutului nu îi va folosi cu nimic cuiva dacă nu este experimentată într-o măsură crescândă până la încheierea timpului de probă.” Lessons on faith, p. 2

Wagoner a continuat:

”Am auzit mulți oameni spunând cât de greu le-a fost să facă binele; viața lor creștină a fost cea mai nesatisfăcătoare pentru ei, fiind marcată doar de eșec și au fost tentați să renunțe, fiind descurajați. Nu e de mirare că se descurajează: eșecul continuu este suficient pentru a descuraja pe oricine. Cel mai curajos soldat din lume și-ar pierde inima dacă ar fi învins în fiecare luptă. Uneori, aceste persoane vor spune cu jale că și-au pierdut încrederea în ei înșiși. Bietele suflete, dacă și-ar pierde încrederea în ei înșiși în întregime și și-ar pune toată încrederea în Cel care are putere să mântuiască, ar avea o altă poveste de spus. Atunci ei „s-ar bucura în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos”. Apostolul spune: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul; iarăși zic: Bucurați-vă.” Filipeni 4:4. Omul care nu se bucură în Dumnezeu, deși este ispitit și încercat, nu luptă lupta cea bună a credinței. El luptă lupta jalnică a încrederii în sine și a înfrângerii.” Ibid., 2-3

SINGURUL mod de a trăi o viață creștină biruitoare este să privești în credință la Hristos (Evrei 12:1-2). SINGURUL mod în care putem deveni neprihăniți este prin credința în neprihănirea Domnului Hristos. SINGURUL mod în care ascultarea noastră poate fi desăvârșită este prin credința că Hristos, prin Duhul Sfânt, va trăi viața Sa sfântă și neprihănită în noi. Isus este SINGURA „cale, adevăr și viață”. (Ioan 14:6) Când suntem ispitiți, ne putem întoarce imediat la Hristos să-I cerem să-Și manifeste biruința asupra acelei ispite. Ascultarea neprihănită a lui Hristos se va manifesta atunci în viața noastră. Vom experimenta neprihănirea prin credință în umblarea noastră cu Domnul. De aceea Pavel a scris:

Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului, deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: ‘Cel neprihănit va trăi prin credinţă.’” Romani 1:16-17

Adevărata Evanghelie a lui Hristos este o Evanghelie a „puterii”. Această putere a lui Hristos care trăiește în noi ne dă „mântuire” prin „credința” sau încrederea noastră în El. Prin urmare, creștinii îndreptățiți trăiesc doar prin „credința” în Hristos pentru neprihănire.

E. J. Waggoner a scris despre aceasta:

Evanghelia este remediul lui Dumnezeu pentru păcat; prin urmare, lucrarea ei trebuie să fie aceea de a aduce oamenii în armonie cu legea, să facă în așa fel ca lucrarea legii neprihănite să fie manifestată în viețile lor. Dar aceasta este în întregime o lucrare a credinței – neprihănirea lui Dumnezeu este descoperită de la „credință la credință” – credință la început și credință până la sfârșit – după cum este scris: ‘Cel neprihănit va trăi prin credința lui.‘” Lessons on faith, p. 1

Credința biruiește lumea

Ioan a recunoscut credința ca fiind singurul mijloc de a învinge ispitele lui Satana.

Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.” 1 Ioan 5:4

Puteți astfel vedea de ce Satana vrea să orbească poporul lui Dumnezeu față de minunata experiență a neprihănirii doar prin credința în Hristos. În primul rând, el vrea să-L înlocuiască pe Domnul Hristos din acel aspect al vieții creștinului. În al doilea rând, el nu vrea ca noi să avem biruință asupra ispitei și a păcatului. El nu vrea ca legea lui Dumnezeu să fie ascultată. Căci prin experimentarea neprihănirii prin credință, Îl punem pe Hristos în centrul umblării noastre cu Dumnezeu, iar viața noastră va fi o viață de ascultare de Dumnezeu. Prin credința noastră în Hristos, ascultarea de legea lui Dumnezeu va fi manifestată în și prin noi de către Domnul  Hristos. Și aceasta este adevărata neprihănire prin credință.
Ellen White a înțeles cu siguranță poziția centrală a credinței în viața creștinului. Ea a scris:
Cunoașterea a ceea ce vrea să spună Scriptura atunci când ne îndeamnă să cultivăm credința este mai importantă decât orice altă cunoaștere care poate fi dobândită.” Review and Herald, 18 octombrie 1898

Ea știa că singura cale către biruință este credința în Hristos. Ea știa că singurul mod în care putem fi neprihăniți este credința în neprihănirea lui Hristos. Ea știa că singura modalitate de a asculta cu desăvârșire de legea lui Dumnezeu este credința în Domnul Hristos. De aceea ea a susținut atât de puternic solia neprihănirii prin credință din 1888. Ea știa că era singura modalitate de a-L avea pe Hristos în centrul vieții noastre și de a deveni oamenii care sunt gata să-L întâlnească pe Hristos când El Se va întoarce în slavă.

Întrebări pentru discuție:
  1. Cum a încercat Satana să-L înlocuiască pe Hristos în viața creștinului?
  2. Care a fost tema Reformei protestante?
  3. Ce a experimentat Pavel atunci când a încercat să asculte de legea lui Dumnezeu prin propriile sale eforturi, străduindu-se din greu să fie credincios?
  4. Ce experimentează fiecare creștin atunci când încearcă să asculte de legea lui Dumnezeu prin propriile sale eforturi, străduindu-se din greu să fie credincios?
  5. Ce fel de viață cere legea lui Dumnezeu?
  6. De ce creștinii întâmpină dificultăți atunci când încearcă să asculte de legea lui Dumnezeu?
  7. Descrieți în propriile cuvinte modul în care creștinul trebuie să exercite credința în Hristos pentru a trăi o viață de ascultare?
Cereri de rugăciune

Roagă-te pentru :

  • Botezul cu Duhul Sfânt
  • Redeșteptare personală și în biserică
  • Pentru ca Dumnezeu să conducă biserica și pe tine să înțelegeți și să
    experimentați ascultarea neprihănită a lui Hristos în viață.
  • Numele de pe lista ta de rugăciune

Traducere: Roxana Duminică

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.