337 – Altoire

Ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu. Romani 11:19

Scriind bisericii din Roma, Pavel atrage atenția creștinilor veniți dintre neevrei să nu depășească limita bunului simț și să nu considere că acceptarea lor ca popor al lui Dumnezeu s-a făcut prin lepădarea arbitrară a evreilor. El le atrage atenția că iubirea și răbdarea lui Dumnezeu au îndurat o lungă perioadă de timp îndărătnicia și apostazia poporului ales din vechime, până când El să ia decizia să-l repudieze și să aleagă pe alții, respectiv pe neevrei, în locul lor ca popor al Său.

Apostolul folosește altoirea ca ilustrație pentru alegerea neevreilor ca popor sfânt, doar că detaliile furnizate funcționează prin contrast. Dacă în mod obișnuit portaltoiul este sălbatic și altoiul de soi, în ilustrația lui Pavel lucrurile se prezintă invers. Portaltoiul este de soi și altoiul este sălbatic cu rezultatul că roadele acestei altoiri sunt de bună calitate, de o nouă calitate.

Nu este de mirare că pomul folosit ca simbol al alegerii și lucrării lui Dumnezeu cu poporul Său este măslinul. Pentru cine este familiarizat cu lumea Palestinei nu este de mirare că cel mai valoros pom este măslinul, considerat a fi simbolul vitalității și supraviețuirii, al refacerii și al binecuvântării.

Imaginea profetică din Zaharia 4:3 vorbește despre doi măslini care alimentează cu untdelemn sfeșnicul lui Dumnezeu. Așezați în incinta sfântă cei doi măslini se împărtășesc de sfințenia locului și misiunea lor devine sacerdotală.

Mesajul lui Pavel din textul de mai sus este o invitație la condescendență, modestie și considerație atentă față de îndurarea și înțelepciunea plină de dragoste a lui Dumnezeu.

Doamne, pune și în mine un duh smerit și plin de considerație pentru harul prin care m-ai socotit vrednic de mărinimia și grija Ta. Amin!

Versiunea audio:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *