261 – Îmbătare

Noe a început să fie lucrător de pământ și a sădit o vie. A băut vin, s-a îmbătat și s-a dezgolit în mijlocul cortului său. Geneza 9:20, 21

Intoxicația lui Noe cu vin aduce în discuție pentru prima dată în istoria și teologia biblică problema și problematica băuturilor alcoolice. De menționat că în imensa majoritate a aparițiilor acestei teme în Biblie, ea are loc în condiții negative cu consecințe, grave, uneori dramatice (vezi cazul celor doi fii ai lui Aaron arși pentru că au adus foc străin din cauză că se aflau sub influența alcoolului în timp ce slujeau la altar. Acest incident tragic a condus la stabilirea unei reguli ferme: fără alcool în Casa Domnului).

Îmbătarea poate fi tratată și separat de consumul de alcool, vorba populară: să bei dar să nu-ți bei mințile, dar când este vorba despre acest demon arhi-prezent în toate culturile, civilizațiile și perioadele istoriei, trebuie să deschidem ochii față de specificul modului de operare al acestuia. La prima înghițitură, alcoolul sub orice formă, nu aduce nici o savoare, în sine, dar el este asociat cu arome nespecifice pentru a-l face plăcut și atractiv, fie că este vorba pur și simplu de buchetul de arome specifice diferitelor soiuri de struguri sau de substanțe adăugate în procesul de preparare.

Atracția față de alcool începe să apară după ce ajunge la creier și începe să transmită în tot corpul o stare de detașare, relaxare și bună-dispoziție. Acesta este însă numai un cârlig foarte bine plasat pentru a crea dependență, care se instalează relativ repede, chiar după primele utilizări. Și atunci se pune în mod pertinent întrebarea: care mai este utilitatea dacă folosirea lui creează dependență. Aici comentariile sunt colorate de experiența personală. Cum interpretează datele cercetării științifice un om de știință care consumă alcool, chiar dacă nu este dependent??? Statisticile sunt tot mai dispuse să recunoască existența și influența factorului subiectiv în interpretarea datelor științifice.

Și atunci rămâne un singur drum sigur în privința șarpelui care se strecoară în sânge și în comportament odată cu licoarea bahică sau spirtoasă: Abstinența. Da frate, numai aceasta este o soluție sigură. Să căutăm savorile rafinate, dacă vrem, în fructe înainte de a le zdrobi și rafina. Avem astfel o mulțime de avantaje pe care le-am pierde prin fermentația alcoolică. Tema rămâne deschisă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *