245 – Alpină

Isus a luat cu El pe Petru, Iacov și Ioan, fratele lui și S-a dus de o parte pe un munte înalt. Matei 17:1

Muntele reprezintă o provocare permanentă pentru spiritul uman. Chiar dacă ascensiunea presupune un efort serios, odată ajuns pe înălțime, omul are o perspectivă care răsplătește din plin cheltuiala de energie. Pe muntele Ararat s-a oprit arca lui Noe. Pe muntele Moria a fost adus jertfă Isaac. În viața lui Moise au fost cel puțin patru munți importanți. Pe muntele Horeb L-a întâlnit pe Dumnezeu în rugul aprins. Pe muntele Sinai a primit Legea. Pe Nebo a avut viziunea Canaanului proiectat în istoria sfântă. Pe muntele schimbării la față a venit cu Ilie să-L întâlnească pe Mântuitorul Isus Hristos.

Pășunea alpină constituie o ambianță care stimulează cele mai elevate trăiri. Ea reprezintă un simbol al purității și al apropierii de cer. Susurul izvoarelor cristaline, prospețimea florilor din flora spontană, lipsa poluării și răcoarea aerului, liniștea sălbatică, toate la un loc fac din pajiștea alpină locul ideal pentru o întâlnire cu Dumnezeu.

Petru, Iacov și Ioan care au fost martori la întâlnirea Învățătorului cu Moise și Ilie aveau toate motivele să nu mai dorească să se întoarcă în vale la ceilalți ucenici. Scena la care participau le aducea în suflet o încântare de zile mari. Acesta este motivul pentru care Petru ar fi dorit să permanentizeze momentul, făcând trei colibe. Dar muntele este în tandem cu valea și acolo în vale era nevoie de ei.

Poți urca pe munte pentru o experiență de refacere fizică și sufletească. Dar poți urca pe munte fără să fie nevoie să pleci undeva. În locul de rugăciune poți urca pe muntele lui Dumnezeu și poți contempla lumea cu frământările și căutările ei în prezența Celui care a făcut cerul, pământul, marea și izvoarele apelor. Climatul alpin al rugăciunii regenerează sufletul și împrospătează viața spirituală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *