Domnul meu s-o ia înaintea robului său și eu voi veni încet, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, și la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir. Geneza 33:14
Mișcarea lentă poate fi semnul oboselii sau a lehamitei, dar nu totdeauna lentoarea este un indiciu că ceva nu funcționează bine. Iacov îi explică lui Esau, fratele său, că în viață nu poți alerga în orice condiții. Firea dinamică și plină de energie a lui Esau face parte dintr-un alt decor decât cel al familistului Iacov, care alege să meargă agale împreună cu familia sa. Esau este fără familie în timp ce face raiduri împreună cu oamenii săi. El este departe de ai săi, de acasă. Oamenii cu care se însoțește sunt ceilalți ai săi. Iacov nu are alți ai săi decât pe copiii săi și pe mamele lor. Mai are și turme cu mame și pui, care de asemenea nu se pretează la un marș forțat.
Mersul domol al lui Iacov este semnul grijii sale față de ai săi. Nu are alte ambiții sau priorități decât familia. Ea este cea mai mare binecuvântare din partea lui Dumnezeu și el se străduiește să o protejeze, să o apere și să o dezvolte după cea mai bună știință.
Nu toți înțelegem semnificația adâncă a mersului încet în interesul familiei și al celor mici de lângă noi. Veacul nostru ambalat la maxim în sistem turbo, prea adesea ne ia mințile și pe cei dragi de lângă noi. În partea lumii marcată de accelerația vieții a luat ființă, în ultima vreme, o mișcare de rezistență numită „slow motion”, adică viața cu ritm încetinit. La început a fost o reacție a locuitorilor din Roma, care s-au trezit asaltați de avalanșa de Fast Food-uri care încercau să pună în umbră faimoasa bucătărie italiană, în propria capitală.
În turbionul de rezistență față de viața contemporană alertă, a luat ființă și o mișcare de familie cu ritm încetinit. Două mame din Statele Unite, au pus mână de la mână și au pus bazele teoretice și practice ale conceptului de familie cu ritm încetinit. Moto-ul mișcării este „Să ne întoarcem la valorile de bază ale vieții de familie și să redescoperim bucuriile pierdute”. Sună interesant, nu?