Și fiindcă aveau același meșteșug, a rămas la ei și lucrau – meseria lor era facerea corturilor. Faptele 18:3
Apostolul Pavel era permanent în căutarea de soluții pentru îndeplinirea misiunii sale de a duce Evanghelia la cât mai mulți oameni. În acest context a întâlnit în Corint o familie de evrei care se ocupau cu facerea corturilor. Această îndeletnicire a creat o afinitate între Pavel și familia lui Aquila și Priscila. Cu toții aveau suficiente lucruri în comun pentru a forma o echipă foarte eficientă. Pe lângă convingerile lor religioase, cei trei mai aveau în comun o meserie care s-a dovedit foarte potrivită pentru propovăduirea Evangheliei, facerea corturilor.
Mergând zi de zi să construiască corturi pentru diverșii beneficiari, echipa de misionari avea posibilitatea să stabilească relații stabile cu clienții lor. Dacă munca lor era de bună calitate și avantajoasă ca preț pentru cei care îi angajau, aveau un atu în plus pentru a se face ascultați în ce privește credința lor în Isus Hristos. Din moment ce în Corint s-a înființat de curând o biserică, ne face să credem că cel puțin pentru o vreme, metoda a dat roade.
Când Învățătorul oamenilor a format cupluri de câte doi ucenici pentru un experiment misionar practic, El a ținut cont de afinitățile fiecăruia în asocierea lor. Este adevărat că nimeni nu este desăvârșit, dar acest lucru nu împiedică formarea de cupluri și grupe pe bază de afinități care să funcționeze foarte bine, în mod armonios. Nivelul de compatibilitate este foarte important pentru a face cuplurile și echipele să fie eficiente.
O formulă găsită de specialiștii în domeniul relațiilor din sânul cuplurilor și grupelor este echilibrul dintre asemănări și deosebiri, a celor care urmează să lucreze sau să conviețuiască împreună. Afinitățile sunt necesare pentru a suda echipa, deosebirile sunt necesare pentru a acoperi cât mai multe domenii de competență. Nu este o teorie complicată, dar observarea ei se dovedește a fi plină de promisiuni.
