Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face așa în Israel, nu face mișelia aceasta.” – 2 Samuel 12:13
Există lucruri în Scriptură care ne-ar fi plăcut să nu fie scrise acolo și să nu se fi întâmplat niciodată. Abuzul lui Amnon împotriva sorei sale Tamar face parte din această categorie. Ionadab, fiul lui Șimea și Amnon fiul lui David pregătesc minuțios o ambuscadă pentru Tamar. Cei doi bărbați s-au purtat într-un mod abject, iar fapta lor este o abjecție, o mare urâciune, un lucru scandalos, o ticăloșie.
Motivul pentru care acest episod apare în Scriptură este pentru a stârni o reacție puternică de respingere față de păcat în general și față de acest păcat în special. Violul, sau popular, silnicia pe cât este de odios, pe atât este de frecvent. Statisticile actuale sunt îngrijorătoare și ele continuă să fie în creștere. Vremea dinainte de potop și vremea sfârșitului poartă acest semn al rușinii pasiunii respingătoare cu toate consecințele sale.
Un lucru foarte interesant este că deși această faptă este condamnată fără drept de apel de societate, de legislație și de morala creștină, totuși există atât de multe cazuri, iar atunci când acestea se produc, agresorul pare să acționeze fără nici un fel de scrupul și într-un soi de transă. Este ca și când un demon se manifestă cu toată răutatea sa întunecoasă lăsând în urmă dezastru și suferință. Dacă după aceea agresorul se mai și laudă cu isprava sa abjectă, avem deja o imagine a infernului de lângă noi.
Ce se întâmplă în mintea unei asemenea brute? Ce resorturi tenebroase se destind într-o detentă de plăcere abjectă? Creierul este principalul factor de responsabilitate într-un asemenea caz. Mintea și inima rumegă îndelung scene indecente până când percepția începe să o ia razna. Judecata morală este abolită iar scenariile murdare și abjecte incendiază imaginația până la paroxism. Nu lipsește decât contextul pentru ca nenorocirea să se întâmple.
Inima mea și inima ta trebuie păzite cu grijă, căci de acolo ies izvoarele vieții și ale morții. Cea mai bună mișcare pe care o putem face este să o consacrăm permanent lui Dumnezeu. El o va păzi și o va înnobila spre slava Sa, spre bucuria noastră și spre binecuvântarea celor din jur.
Imagine de James Chan de la Pixabay
