Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Romani 3:23-24
Avem nevoie de Isus în fiecare clipă. Să pierdem dragostea Sa din inimile noastre înseamnă mult. Și totuși El spune: ”Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” …
Religia multora seamănă foarte mult cu un ghețar – extrem de rece. Nu puțini sunt cei a căror inimă încă nu este supusă, nu este topită. Aceștia nu pot atinge inimile altora, pentru că propriile lor inimi nu sunt supraîncărcate cu binecuvântata iubire care curge din inima lui Hristos…
Adevărata religie este bazată pe credința în Scriptură. Cuvântul lui Dumnezeu este crezut fără a fi pus la îndoială. Nici o parte din el nu este tăiată și cioplită ca să se potrivească cu anumite teorii. Oamenii nu trebuie să înalțe înțelepciunea omenească așezându-se pe scaunul de judecată ca să judece Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia a fost scrisă de oameni sfinți din vechime, care au fost mânați de Duhul Sfânt; și Cartea aceasta conține tot ceea ce cunoaștem în mod sigur și tot ceea ce putem spera vreodată să aflăm despre Dumnezeu și despre Hristos, dacă nu suntem luați până în al treilea cer ca și Pavel… Descoperirea care i s-a făcut apostolului nu a distrus cu nimic umilința lui.
Viața creștinului este o viață în care regula este Cuvântul lui Dumnezeu exact așa cum scrie. Toate adevărurile vechiului și Noului Testament formează un întreg complet. Noi trebuie să prețuim, să credem și să ascultăm aceste adevăruri. Pentru ucenicul adevărat, credința în Cuvântul lui Dumnezeu este un principiu viu și activ; ”căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire” (Romani 10:10). Prin credință omul crede că primește neprihănirea lui Hristos.
Credința, în sine, este un act al minții. Isus Însuși este autorul și desăvârșitorul credinței noastre. El Și-a dat viața pentru noi; și sângele Său vorbește în favoarea noastră lucruri mai bine decât a vorbit sângele lui Abel care a strigat către Dumnezeu împotriva lui Cain, ucigașul. Sângele lui Hristos a fost vărsat ca să plătească păcatele noastre.
Mulți comit greșeala de a încerca să definească minuțios punctele fine de deosebire între îndreptățire și sfințire. În definirea acestor doi termeni ei aduc adesea propriile lor idei și speculații. De ce se încearcă a fi mai minuțios decât este Inspirația asupra problemei vitale a îndreptățirii prin credință? – Manuscript 21, 1891
Cei care sunt uniți cu Hristos prin exercitarea zilnică, în fiecare oră, a credinței care lucrează prin dragoste și curăță sufletul, primesc iertarea păcatelor lor și sunt sfințiți pentru viața veșnică. – Manuscript 12a, 1901.
