Când avionul misiunii a ajuns în provincia indoneziană a statului Papua, sătenii cântau și dansau. Avionul adusese doi noi studenți misionari.
Sărbătorirea plină de bucurie a continuat mai mult de o oră în Yabosorem, unul dintre cele mai izolate sate de pe insulă. Satul nu are nici școală, nici dispensar sau altceva din lumea de afară. Așezat sus pe versantul unui munte, satul este accesibil doar pe calea aerului.
Darron Boyd, un alt misionar care ajutase aranjarea plasamentului studenților misionari, îi urmărea cu uimire și s-a întors către translatorul care îi însoțise în acest zbor.
”Ce spun?”a întrebat Darron. Acesta, cu lacrimile șiroind pe obraz a răspuns: ”Ei spun «Suntem atât de fericiți. Copiii noștri vor putea să ne citească cuvintele lui Dumnezeu!»”
După ce avionul a plecat, misionarii – o tânără de 18 ani și una de 21 din altă regiune a Indoneziei – au început să lucreze, cu multă rugăciune. Ele au deschis o școală mică. În satul care avea cam 200 de locuitori, nimeni nu știa să citească.
Mulți săteni erau încântați să aibă pe acești misionari acolo, dar unii erau foarte suspicioși. Cea mai bănuitoare era soția în vârstă a șefului satului. Ea nu putea citi cărțile pe care le aduseseră cele două femei și le-a spus sătenilor să aibă mare grijă.
Cele două tinere misionare erau amabile cu soția șefului satului. Curând după sosire, i-au dăruit o carte cu studii biblice. Femeia în vârstă a fost încântată de dar, chiar dacă nu putea citi și a așezat-o lângă patul ei în coliba cu o singură cameră. Într-o noapte s-a trezit în beznă și a văzut o lumină în cameră. Întorcându-se a văzut cartea strălucind în întuneric. Femeia a luat cartea cu grijă și a examinat-o. De ce strălucea în întuneric? Nu putea înțelege ce se întâmpla.
Pe când studia cartea, deodată o lumină mai mare a intrat în cameră. Femeia a ridicat ochii și a văzut un om înalt, în alb strălucitor, stând în colibă. Înainte de a putea vorbi, bărbatul i-a spus: ”Cartea îți povestește istoria lui Noe, care ajuta oamenii să se pregătească pentru distrugerea ce avea să vină. El vorbea oamenilor adevărul, așa cum și aceste fete spun adevărul oamenilor din sat. Poți crede ceea ce te învață ele.” Apoi bărbatul a dispărut.
Dimineața, devreme, femeia s-a grăbit emoționată afară din colibă pentru a spune sătenilor ceea ce văzuse și auzise. ”Un înger m-a vizitat astă-noapte!” le-a spus.
Sătenii nu mai văzuseră un înger dar credeau că îngerii sunt albi și că oamenii albi îi vor învăța adevărul
În curând tot satul a auzit povestea îngerului și toți erau dornici să asculte ce îi învățau cele două fete misionare din Biblie. În opt luni s-au botezat 23 de oameni.
Șeful satului, care nu văzuse îngerul, a fost atât de uimit de ceea ce văzuse soția sa, încât a dărâmat o parte din colibă pentru a construi o mică biserică adventistă.
Fetele au terminat anul lor de slujire în 2017 și s-au întors acasă pline de entuziasm să împărtășească evanghelia. Alți doi noi misionari au fost trimiși în sat.
”Îngerii trăiesc încă și încă lucrează. Ei sunt chiar alături de noi, ” a spus, Darron, 45, care a vizitat satul de mai multe ori pentru Aviația Adventistă Internațională, care trimite avioane în misiune în toată lumea. ”Dumnezeu spune că va turna Duhul Său și cred că vedem deja acest lucru în locuri precum Yabosorem, ” a spus el.
Andrew McChesney este editor pentru revista Adventist Mission.
Traducere: Adina Păltineanu
