Oricine face păcat face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege. Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat. 1 Ioan 3:4-5
Cu cât anii treceau şi numărul credincioşilor creştea, cu atât Ioan lucra cu o şi mai mare credincioşie şi râvnă pentru fraţii săi. Vremurile erau pline de primejdii pentru biserică. Amăgiri satanice se găseau pretutindeni. Printr-o reprezentare greşită şi prin minciună, uneltele lui Satana căutau să stârnească împotrivire faţă de învăţăturile lui Hristos; şi, ca urmare, biserica era ameninţată de dezbinări şi rătăciri. Unii care Îl mărturiseau pe Hristos pretindeau că iubirea Lui i-a eliberat de ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, mulţi învăţau că este necesar să păzească obiceiurile şi ceremoniile iudaice; şi că simpla păzire a Legii, fără credinţa în sângele lui Hristos, era îndestulătoare pentru mântuire.
Unii, susţineau că Hristos a fost un om bun, dar Îi tăgăduiau divinitatea. Unii care pretindeau a fi credincioşi cauzei lui Hristos, erau nişte amăgitori, căci în practică ei tăgăduiau atât pe Hristos, cât şi Evanghelia Sa. Ei înşişi, trăind în nelegiuire, aduceau rătăcirea în biserică. În felul acesta, mulţi erau împinşi în păienjenişul scepticismului şi al îndoielii.
Ioan s-a umplut de tristeţe când a văzut cum aceste rătăciri otrăvitoare se furişau în biserică. El a văzut primejdiile la care era expusă biserica şi a întâmpinat situaţia grea cu promptitudine şi hotărâre. Epistolele lui Ioan aduc un suflu al spiritului iubirii. Pare ca şi cum ar fi scris cu o pană muiată în iubire. Dar, când venea în legătură cu aceia care călcau Legea lui Dumnezeu şi totuşi pretindeau că trăiesc fără păcat, el nu ezita să-i avertizeze pentru îngrozitoarea lor amăgire…
Noi suntem autorizaţi să avem aceeaşi atitudine şi consideraţie ca şi ucenicul iubit faţă de aceia care pretind că sunt în Hristos, dar trăiesc călcând Legea lui Dumnezeu. În aceste zile de pe urmă, există rele asemănătoare cu cele care ameninţau prosperitatea primei biserici; şi ar trebui să luăm cu multă atenţie seama la învăţăturile apostolului Ioan cu privire la aceste puncte. „Trebuie să aveţi iubire faţă de alţii”, este strigătul ce se aude pretutindeni, îndeosebi din partea acelora care se pretind sfinţi. Dar adevărata iubire este prea curată spre a acoperi un păcat nemărturisit. În timp ce trebuie să iubim sufletele pentru care a murit Hristos, nu trebuie să facem nici un compromis cu răul. Nu trebuie să ne unim cu cel răzvrătit şi să numim aceasta iubire. Dumnezeu cere din partea poporului Său din acest veac să stea pentru adevăr tot atât de neclintit cum a stat şi Ioan, împotrivindu-se rătăcirilor distrugătoare de suflet…
Mărturia lui cu privire la viața și moartea Mântuitorului era clară și puternică. El vorbea din prea plinul unei inimi care prisosea de iubire faţă de Mântuitorul; şi nici o putere nu putea să stea împotriva cuvintelor sale. – Faptele Apostolilor, p. 553-555
Devoționalul este din cartea Reflecting Christ de Ellen G. White.
