Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Matei 5:17
Domnul Hristos a fost Cel care a vestit Legea pe Muntele Sinai, în mijlocul tunetelor şi văpăilor de foc. Slava lui Dumnezeu, asemenea unui foc mistuitor, se odihnea deasupra vârfului muntelui, şi muntele se cutremura de prezenţa Domnului…
Când a fost dată Legea, Israel, decăzut din cauza îndelungatei robii în Egipt, trebuie să fi fost uimit de arătarea puterii şi maiestăţii lui Dumnezeu. Totuşi, El S-a descoperit şi ca un Dumnezeu al iubirii….
Legea dată pe Sinai era o vestire a iubirii, o descoperire a Legii cerului pentru pământul acesta. Ea a fost dată prin mâna unui Mijlocitor — rostită prin Acela, prin a Cărui putere inimile oamenilor puteau fi aduse în armonie cu principiile ei. Dumnezeu a descoperit scopul Legii atunci când i-a spus lui Israel: „Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi.” (Exod 22, 31.)
Dar Israel n-a pătruns natura spirituală a Legii şi, deseori, pretinsa lor ascultare nu era decât o înşiruire de forme şi ceremonii, şi nu o predare a inimii în braţele iubirii suverane. Când Isus, prin caracterul şi lucrarea Sa, le înfăţişa oamenilor însuşirile sfinte, pline de bunătate şi părinteşti ale lui Dumnezeu şi prezenta deşertăciunea unei ascultări ceremoniale, conducătorii iudei nici n-au primit, nici n-au înţeles cuvintele Sale. Ei îşi închipuiau că El tratează prea uşor cererile Legii; iar când El le-a înfăţişat însăşi adevărurile care erau sufletul slujbei date lor de Dumnezeu, privind numai la cele de afară, ei, L-au acuzat că vrea s-o strice.
Cuvintele Domnului Hristos, deşi erau pronunţate liniştit, erau rostite cu seriozitate şi cu o putere care răscolea inimile oamenilor… Erau „uimiţi de învăţătura Lui; căci El îi învăţa ca Unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor”. (Matei 7, 29.) Fariseii au observat marea deosebire dintre metoda lor de a-i învăţa şi aceea a Domnului. Au văzut că măreţia, curăţia şi frumuseţea adevărului, cu adânca şi delicata lui influenţă, punea stăpânire pe multe suflete. Iubirea dumnezeiască a Mântuitorului şi blândeţea Lui atrăgeau inimile oamenilor la El…
Mântuitorul nu spusese nimic care să zdruncine credinţa în religie şi rânduielile care fuseseră date prin Moise, pentru că fiecare rază de lumină pe care marele conducător al lui Israel o transmisese poporului său fusese primită de la Domnul Hristos. În timp ce mulţi ziceau în inima lor că El a venit să înlăture Legea, printr-o vorbire limpede, Isus, le-a descoperit atitudinea Sa faţă de rânduielile dumnezeieşti. „Să nu credeţi”, zicea El, „că am venit să stric Legea sau Proorocii”. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 45-48
Devoționalul este din cartea Reflecting Christ de Ellen G. White.