Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! – Matei 5:9
Hristos este „Prinţul păcii” (Isaia 9, 6), iar misiunea Lui este de a restabili pacea pe pământ şi în ceruri, pacea pe care păcatul a nimicit-o. „Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” (Romani 5, 1.) Oricine consimte să renunţe la păcat şi îşi deschide inima în faţa iubirii lui Hristos, se face părtaş al acestei păci cereşti.
Nici nu există o altă pace în afară de aceasta. Harul lui Hristos primit în inimă supune vrăjmăşia; el potoleşte lupta şi umple sufletul cu iubire. Acela care este în pace cu Dumnezeu şi cu semenii Săi nu poate să fie nenorocit. Invidia nu se va afla în inima sa; bănuielile rele nu-şi vor găsi loc acolo; ura nu poate să existe. Inima care este în armonie cu Dumnezeu este părtaşă la pacea cerească şi va împrăştia influenţa ei binecuvântată în jur. Spiritul păcii se va odihni ca şi roua pe inimile obosite şi tulburate de luptă lumească.
Urmaşii lui Hristos sunt trimişi în lume cu solia păcii. Acela care, prin influenţa liniştită şi neştiută a unei vieţi sfinte, va descoperi iubirea lui Hristos, acela care, prin cuvânt şi faptă, îl va conduce pe altul să renunţe la păcat şi să-şi predea inima lui Dumnezeu este un făcător de pace, un împăciuitor.
„Ferice de cei împăciuitori, pentru că ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu.” Spiritul păcii este dovada legăturii lor cu cerul. Atmosfera plăcută a lui Hristos îi înconjoară. Parfumul vieţii, al frumuseţii caracterului, descoperă lumii faptul că ei sunt copii ai lui Dumnezeu. Văzându-i, oamenii recunosc că ei au fost cu Isus…
„Rămăşiţa lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare, ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă, care nu se bizuie pe nimeni şi nu atârnă de copiii oamenilor.” (Mica 5, 7.) – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 27, 28.
Când Isaia a profetizat nașterea lui Mesia, i-a dat titlul de „Domn al păcii”. Când îngerii au adus păstorilor vestea că Hristos S-a născut, au cântat deasupra câmpiilor Betleemului: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, și pe pământ pace și între oameni bună învoire”. (Luca 2, 14). În aparență, există o contradicție între aceste declarații profetice și cuvintele lui Hristos: „N-am venit să aduc pacea, ci sabia”. (Matei 10, 34). Dar, înțelese bine, amândouă sunt într-o armonie desăvârșită. Evanghelia este o solie a păcii. Creștinismul este un sistem care, dacă este primit și ascultat, va răspândi pace, armonie și fericire peste tot pământul. Religia lui Hristos îi va uni într-o frăție strânsă pe toți aceia care primesc învățăturile ei. Misiunea lui Hristos a fost tocmai aceea de a-i împăca pe oameni cu Dumnezeu, și pe unul cu altul. – Tragedia Veacurilor, p. 46, 47
Devoționalul este din cartea Reflecting Christ de Ellen G. White.
