Weekendul trecut, în timp ce ne întorceam de la o conferință din Carolina de Sud, mi-a explodat o anvelopă. Nu a fost vorba de o simplă pană. A avut loc o explozie masivă care a făcut bucățele anvelopa. Este o adevărată minune că nu a avut loc un accident, căci călătoream cu peste 110 km/oră pe autostradă când a avut loc explozia.
Mai aveam încă patru ore de mers până acasă, așa că împreună cu prietenele mele, am tras dreapta și ne-am apucat să schimbăm anvelopa. Marea problemă însă era că nici una dintre noi nu știa cum se face acest lucru. ”Doamne,” ne-am rugat. ”Te rugăm ajută-ne să știm cum putem schimba anvelopa. Și dacă știi că avem nevoie de ajutor, Te rugăm trimite pe cineva să ne ajute.” Nu mult după aceea, după ce făcusem tot ce ne pricepeam să facem, un străin s-a oprit să ne ajute. Cu roata înlocuită, am lăudat pe Domnul, în timp ce ne-am văzut de drum, mulțumindu-I pentru că a trimis un înger cu chip de om să ne ajute.
Cu toate aceste, două zile mai târziu am fost martora unei minuni și mai mari.
Mă întorceam la birou, împreună cu prietenă după ce luasem masa cu o colegă de serviciu și ne apropiam de o intersecție aglomerată. Nu intenționam să cotim la această intersecție, ci la următoarea aflată la vreo 300 m mai încolo. Problema e că, discutând faptul că trebuia să schimbăm direcția la următorul semafor nu am observat că semaforul de la intersecția de care ne apropiam tocmai se schimbase pe roșu. Asta până ce am intrat în intersecție și o masă de mașini se îndreptau brusc în calea noastră.
Totul s-a întâmplat atât de repede, că nici nu am avut timp să țip. Amândouă știam ce urma să se întâmple. Nu aveai cum să eviți un accident. În aceeași clipă, prietena mea a apăsat pe frâne încât a ieșit fum din anvelope în timp ce alunecam spre traficul care începea să treacă prin fața noastră. Cu toate acestea, ce s-a întâmplat în continuare este atât de ireal, încât pare un vis.
Am mers până în marginea acelei mașini, care nu a virat și nici nu a reacționat. Apoi am revenit. Prietena mea care era la volan, a văzut de fapt metalul mașinii pe care o loveam, îndoindu-se în urma impactului. Amândouă așteptam sunetul metalului lovind alt metal… dar nu am auzit nici un sunet. Era ca și cum ar fi existat o pernă supranaturală între noi și mașina aceea. Și mașina pe care părea să o fi lovit mergea înainte fără semne ale impactului sau vreo recunoaștere a faptului ca aproape am intrat în ea.
Îndată, prietena mea a dat înapoi cca trei metri, căci eram în calea mașinilor și a trebuit să ne dăm din calea mașinilor ce veneau. În cele din urmă culoarea semaforului s-a schimbat și am putut continua drumul.
După cum vă imaginați, ne-am rugat aproape tot drumul până la serviciu, lăudând pe Dumnezeu, căci răspunsese rugăciunii de ocrotire, pe care nici nu am avut timp să o înălțăm. Am repetat iar și iar: ”Lăudați pe Domnul! Ar fi trebuit să lovim mașina aceea. Lăudați pe Domnul! Mulțumim Doamne, pentru că ne-ai ocrotit!”
Meditând la cele întâmplate, am ajuns la concluzia că nu este nici o altă explicație decât că Dumnezeu a trimis îngerii Săi să stea între noi și cealaltă mașină. De aceea, săptămâna aceasta laud pe Dumnezeu pentru îngerii Săi, atât cei care ne-au ajutat prin amabilitatea oamenilor din jurul nostru, cât și cei nevăzuți care zboară imediat să ne salveze. ”Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” (Psalmii 34:7)
Melody Mason coordoneaza ”Uniți în rugăciune” la nivel mondial.
