ʺDescoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutateʺPsalm 119:130.
Cu cât Noul Testament este citit mai des, cu atât devine mai instructiv. Nimeni nu se satură vreodată de cuvintele sale frumoase, pentru că acestea sunt ca niște pietre prețioase. Cu cât cercetăm mai profund, cu atât mai nouă și mai extraordinară este lumina reflectată. Cu cât studiem mai mult Cuvântul cu o inimă curată și plină de încredere, cu atât mai mult înțelegem cărarea pe care trebuie să călătorim pentru a ajunge la Paradisul lui Dumnezeu.
Viața noastră este ceva ce primim de la Hristos prin studiul Cuvântului Său. ʺÎn El era viațaʺ- viața originală, neîmprumutată. El era izvorul vieții. Noi primim viață de la Mântuitorul care o ia din nou înapoi. Acestei vieți date nouă de Dumnezeu ar trebui să i se dea cea mai mare însemnătate, pentru că noi ca agenți omenești formăm destinul nostru veșnic. Avem nevoie să alegem cu înțelepciune acei însoțitori care ni se vor potrivi cel mai bine, trup, suflet și duh, pentru țara viitoare, cea cerească. În alegerea tovarășilor n-ar trebui să ne așezăm sub influențe care sunt în vreun fel nefavorabile formării de principii curate și corecte, pentru că avem nevoie de tot ajutorul posibil ca în legăturile noastre să dezvoltăm caractere după asemănarea lui Hristos.
Hristos spune: ʺCelui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnieʺ (Apocalipsa 3:21). Vom întâlni ispite. Dacă ne supunem lor suntem de partea celui care pierde, și prin înfrângere repetată devine un obicei de a face rău în loc de a face ce este bun. Dăm pe față astfel că alegem să lucrăm după principiile și însușirile lui Satan, decât după principiile și însușirile lui Isus Hristos…
Un creștin nu va alege ca obiect al afecțiunilor sale pe cineva care, prin acțiunile sale neglijează pe Isus Hristos, care răstignește din nou în fiecare zi pe Fiul lui Dumnezeu și-L face de rușine pe față. Aceștia arată prin acțiunile și conversația lor că nu au nici un respect pentru Cel ce Și-a dat viața pentru omenire, îndurând pentru ei sărăcie, ispită, abnegație și sacrificiu de sine. În toată viața Sa de aici nu a fost prețuit cum se cuvine și a fost neînțeles chiar de membrii familiei Sale.
Satana sugera constant fraților Săi, fiilor lui Iosif, critici ale Celui ce părea atât de deosebit de ei. El refuza fiecare ispitire la rău, pentru că nu putea fi convins să accepte o faptă rea sau să se abată cât de puțin de la ʺStă scrisʺ. Părea să aibă Scriptura ascunsă în inimă și în minte. Rareori mustra cursul acțiunilor lor, dar avea totdeauna un cuvânt de la Dumnezeu să le vorbească. – ʺStă scrisʺ – Manuscris 2, 9 februarie 1896, manuscris fără titlu
Devoționalul face parte din cartea Priviți în sus de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română.
