ʺPrin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, cari erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este DumnezeuʺEvrei 11:9, 10.
Isus S-a înălțat la Tatăl ca reprezentant al rasei umane și Dumnezeu va aduce pe cei care reflectă chipul Său să vadă și să împărtășească împreună cu El slava Sa. Există cămine pentru peregrinii de pe pământ. Există haine pentru cei neprihăniți cu coroane de slavă și laurii victoriei. Tot ceea ce ne-a nedumerit în providența lui Dumnezeu ne va fi clarificat. Lucrurile greu de înțeles vor avea atunci o explicație. Tainele harului vor fi desfășurate în fața noastră. Acolo unde, mințile noastre limitate au descoperit numai confuzie și scopuri neîmplinite, vom vedea cea mai frumoasă și mai perfectă armonie. Vom înțelege că dragostea infinită a rânduit experiențele ce păreau că ne pun cel mai mult la încercare și cel mai greu de suportat. Pe măsură ce ne dăm seama de grija duioasă a Celui ce face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, ne vom bucura cu o bucurie negrăită și plină de slavă.
Durerea nu poate exista în atmosfera cerului. În căminele celor răscumpărați nu vor fi lacrimi, nici procesiuni funebre, nici îndoliați. ʺNici un locuitor nu zice: «Sunt bolnav!» Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor luiʺ (Isaia 33:24). Un val bogat de fericire va curge și se va adânci de-a lungul veșniciei. Gândiți-vă la acest lucru. Spuneți copiilor suferinței și durerii și invitați-i să se bucure în nădejde.
Cu cât venim mai aproape de Isus, cu atât mai limpede vom vedea puritatea și măreția caracterului Său și cu atât mai puțin vom simți nevoia de a înălța eul. Contrastul dintre caracterele noastre și al Său ne va conduce la umilința sufletului și la o profundă cercetare a inimii. Cu cât Îl iubim mai mult pe Isus, cu atât mai complet eul va fi umilit și uitat…
Cel ce are un spirit blând, cel care este mai pur și mai asemenea unui copil, va fi făcut puternic pentru luptă. El va fi întărit cu putere prin Duhul Său în omul dinlăuntru. Cel care își simte slăbiciunea și se luptă cu Dumnezeu așa cum a făcut Iacov și ca și acest slujitor din vechime strigă ʺNu Te las, până nu mă vei binecuvântaʺ va merge mai departe cu ungerea proaspătă a Duhului Sfânt. Atmosfera cerului îl va înconjura. El va căuta să facă bine. Influența lui va fi o forță în favoarea religiei lui Hristos…
Dumnezeul nostru este un ajutor care nu lipseşte niciodată în vreme de nevoie. El este familiarizat cu cele mai secrete gânduri ale inimilor noastre, cu toate intențiile și scopurile sufletului. Când suntem nedumeriți, chiar înainte de a-I destăinui durerile noastre , El ia măsuri pentru eliberarea noastră. – Scrisoarea 73, 1 februarie 1905, către dr. D.H: și Lauretta Cress.
Devoționalul face parte din cartea Priviți în sus de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română.
