Lucrând cu Isus pentru salvarea celor pierduți

ʺIată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta luiʺ Apocalipsa 22:12.

Domnul Isus va examina fiecare talent și așteaptă dobânda potrivit cu capitalul încredințat. Prin propria Sa umilință și agonie, Hristos a plătit pentru răscumpărarea și salvarea noastră și are dreptul la slujirea noastră. Chiar numele de rob implică o lucare de făcut, purtarea responsabilităților. Toate capacitățile noastre, toate ocaziile ne-au fost încredințate pentru  o sporire înțeleaptă, pentru ca Hristos să poată primi înapoi cu dobândă ceea ce este al Său.

Stăpânul ceresc S-a suit sus și a luat robia roabă și a dat daruri oamenilor, bărbaților și femeilor – comori divine ale adevărului pentru a fi prezentate întregii lumi. Cum folosim noi, individual aceste daruri, talente aflate în mâinile noastre? Suntem noi ca robul necredincios și neînțelept, îngropând aceste daruri în această lume, de unde nu vor aduce nici un câștig lui Dumnezeu? Se cuvine  ca toți să sporească cu atentă credincioșie aceste talente încredințate lor, pentru că talentele vor crește atunci când sunt folosite pentru binele omenirii și slava lui Dumnezeu.

Fiecare suflet trebuie să caute mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Sa. Nu trebuie să folosim toată puterea creierului, a oaselor și mușchilor  în interesul afacerilor lumești; pentru că dacă vom face astfel vom pune în pericol interesele noastre spirituale și vom pierde o veșnicie de fericire. Întregul univers necăzut este interesat în marea lucrare pe care Isus a venit s-o împlinească  în lumea noastră, și anume salvarea sufletelor noastre. Și muritorii de pe acest pământ nu vor colabora cu Răscumpărătorul nostru care a urcat la ceruri ca să mijlocească pentru noi? Nu vom arăta noi un zel special, nu vom devota noi interesul nostru în lucrarea plănuită în ceruri pentru a fi dusă în lume, spre binele oamenilor? Vom refuza noi, care am fost cumpărați cu sângele cel scump al lui Hristos, să facem lucrarea lăsată în mâinile noastre – vom refuza să cooperăm cu solii cerești în lucrarea de salvare a celor pierduți? Nu vom merge noi chiar și până la marginile pământului pentru a lăsa ca lumina adevărului dată nouă din ceruri să strălucească asupra altor ființe omenești? – Review and Herald, 24 ianurie 1893.

Devoționalul face parte din cartea  Asemenea lui Isus de Ellen G. White.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *