ʺLuaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt releʺ Efeseni 5:15, 16.
Valoarea timpului este mai presus de orice evaluare. Domnul Hristos a considerat orice moment foarte preţios şi aşa ar trebui să-l socotim şi noi. Viaţa este prea scurtă spre a fi risipită fără rost. Nu avem decât câteva zile de probă în care să ne pregătim pentru veşnicie. Nu avem nici un timp pe care să-l folosim în plăceri egoiste, nici un timp pentru a ne lăsa târâţi în păcat. Acum noi trebuie să ne formăm caractere pentru viaţa viitoare, pentru viaţa veşnică. Acum noi trebuie să ne pregătim în vederea judecăţii de cercetare.
De abia a început să trăiască familia omenească, când … ea a început să moară, iar munca neîncetată a lumii se sfârşeşte în nimicnicie, dacă nu se dobândeşte adevărata cunoaştere cu privire la viaţa veşnică. Omul care preţuieşte timpul ca fiind ziua sa de lucru, se va pregăti pentru un locaş şi pentru o viaţă care este veşnică. Pentru el, este bine că s-a născut.
Suntem sfătuiţi să răscumpărăm vremea. Dar timpul, care a fost risipit, nu mai poate fi răscumpărat niciodată. Nu putem chema înapoi nici chiar un singur moment. Singura cale prin care putem să răscumpărăm timpul nostru, este aceea de a folosi cât mai bine timpul ce ne-a rămas, fiind conlucrători împreună cu Dumnezeu, în marele Său Plan de Mântuire. În cei care face astfel, are loc o transformare a caracterului. Ei devin fii și fiice ale lui Dumnezeu, membrii ai familiei regale, copii ai Împăratului cerului. Ei sunt pregătiță spre a fi în tovărăşia îngerilor.
Acum este timpul nostru de a lucra pentru salvarea semenilor noştri. Sunt unii care gândesc că dacă dau bani pentru cauza Domnului Hristos, aceasta este tot ceea ce se cere de la ei să facă; timpul preţios în care ei ar putea face o lucrare personală pentru El, trece nefolosit. Dar este privilegiul şi datoria tuturor acelora, care au sănătate şi putere, de a împlini, pentru Dumnezeu, un serviciu activ. Toţi trebuie să lucreze pentru câştigarea sufletelor la Hristos. Dăruirea de bani nu poate lua locul lucrării personale…
Ocazia pe care o avem de a vorbi acum unor suflete în nevoie, din Cuvântul vieţii, poate nu ni se va mai oferi vreodată. Dumnezeu poate spune acelui singur suflet: „Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul“, şi prin neglijenta noastră, el nu va fi gata. (Luca 12, 20). În ziua cea mare a judecăţii, cum vom da noi socoteală lui Dumnezeu, în acest caz? – Parabolele Domnului Hristos 342, 343.
Devoționalul face parte din cartea Asemenea lui Isus de Ellen G. White.
