Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Matei 11:28-29
Nici o lucrare nu o poate egala pe aceea a mamei creştine. Ea îşi îndeplineşte această lucrare cu simţul răspunderii creşterii copiilor ei în învăţătura Domnului. Cât de adeseori ea simte greutatea poverii mai mare decât o poate duce; şi atunci, cât de preţios este pentru ea privilegiul de a prezenta totul în rugăciune Mântuitorului ei! Ea îşi poate lăsa poverile la picioarele Lui şi poate găsi în prezenţa Sa o putere care o va susţine şi îi va da optimism, speranţă, curaj şi înţelepciune în ceasurile cele mai greu încercate. Cât de dulce este pentru mama împovărată de griji conştienţa existenţei unui asemenea Prieten în toate greutăţile ei! Dacă mamele ar veni la Domnul Hristos mai des şi s-ar încrede în El pe deplin, poverile lor ar fi mai uşoare şi vor găsi odihna necesară sufletelor lor.
Domnul Isus iubește copiii. Responsabilitatea importantă a instruirii copiilor nu ar trebui să depindă numai de mamă… Tatăl ar trebui să încurajeze și să susțină pe mamă în lucrarea ei de a purta de grijă fiind vesel și folosind cuvinte plăcute… Copiii trebuie să aibă timpul și atenția ei… Instruirea copiilor pentru a atinge standardele Bibliei vor cere timp, perseverență și rugăciune. Acestea trebuie obținute chiar dacă unele lucruri din casă sunt neglijate.
De multe ori pe zi se aude strigătul „mamă!” „mamă!”, întâi de un glăscior, apoi de altul. Iar mama trebuie să se întoarcă încoace şi încolo pentru a le satisface cerinţele… Un cuvânt de apreciere va aduce soarele în inimă pentru multe ore. Multe preţioase raze de lumină şi bucurie poate revărsa mama încoace şi încolo peste micuţii ei preţioşi. Cât de mult îi poate lega ea pe cei dragi de inima sa, încât prezenţa ei va fi pentru aceştia cel mai însorit loc din lume.
Însă, în mod frecvent, răbdarea mamei este împovărată de aceste numeroase mici încercări care de-abia merită luate în seamă… Aproape întotdeauna ea se uită pe sine şi o rugă tăcută către Mântuitorul ei îndurător îi linişteşte nervii, fiind în stare să ţină frâiele stăpânirii de sine într-o demnitate tăcută. Ea vorbeşte cu o voce calmă, însă a costat-o mult efort să se abţină de la cuvinte aspre, să-şi ţină în frâu sentimentele de furie, care, dacă ar fi fost exprimate, i-ar fi distrus influenţa şi ar fi fost nevoie de un timp pentru a şi-o recăpăta… Părinții ar trebui să se poarte cu copiii lor așa cum își doresc să se poarte Dumnezeu cu ei.
Copiii noștri sunt numai cei mai tineri membri ai familiei Domnului, încredințați nouă să îi educăm cu înțelepciune, să îi disciplinăm cu răbdare că să-și poată forma caractere creștine și poată fi calificați să binecuvânteze pe alții în această viață și să se bucure de viața viitoare. – The Signs of the Times, 13 septembrie 1877
Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ” de Ellen G. White.
Traducere: Adina Păltineanu