ʺDe aceea: «Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice», zice Domnul Cel Atotputernicʺ 2 Corinteni 6;17, 18.
Când părinţii şi copiii se vor întâlni la judecata finală, ce scenă va avea loc! Mii de copii care au fost sclavi ai poftei şi viciului înjositor, ale căror vieţi constituie nişte epave morale, vor sta faţă în faţă cu părinţii care i-au făcut să fie ceea ce sunt. Cine, dacă nu părinţii, trebuie să poarte această răspundere înfricoşătoare? Oare Domnul a făcut ca aceşti tineri să fie stricaţi? Oh, nu! Atunci cine a făcut această lucrare teribilă? Oare nu păcatele părinţilor, transmise copiilor în pofte şi pasiuni pervertite? Şi oare această lucrare nu a fost continuată şi completată de aceia care au neglijat să-i educe potrivit cu exemplul pe care l-a dat Dumnezeu? După cât este de sigur că ei există acum, la fel de sigur este şi faptul că ei vor fi judecaţi în faţa lui Dumnezeu.
Satana este gata să-şi facă lucrarea; el nu va neglija să prezinte momeli faţă de care copiii nu au puterea morală de a se împotrivi. Am văzut că, prin ispitirile sale, el instituie mode care se schimbă tot timpul, petreceri şi distracţii atractive, astfel ca mamele să fie conduse să-şi consume timpul cu lucruri uşuratice, în loc să-şi educe şi să-şi instruiască copiii. Copiii noştri au nevoie de mame care să-i înveţe încă din leagăn să-şi stăpânească patima, să-şi ţină în frâu pofta şi să biruiască egoismul. Au nevoie de aceste lucruri, cuvânt cu cuvânt, precept după precept, aici puţin, dincolo puţin…
Femeia trebuie să deţină poziţia pe care Dumnezeu a rânduit-o la început pentru ea, aceea de a fi egală soţului ei. Lumea are nevoie de mame nu doar cu numele, ci în adevăratul sens al cuvântului. Putem spune cu toată certitudinea că datoriile specifice ale femeii sunt mai sfinte decât cele ale bărbatului. Ar trebui ca femeia să fie conştientă de caracterul sacru al lucrării sale şi, în temere de Dumnezeu şi prin puterea Lui, să-şi ia în serios misiunea vieţii ei. Să-şi crească copiii spre a fi utili în această lume şi pentru acel cămin din lumea mai bună care va urma…
Le implor pe mamele creştine să fie conştiente de responsabilitatea lor şi să trăiască, nu pentru a-şi fi pe plac lor înseşi, ci pentru a-I da slavă lui Dumnezeu. Domnul Hristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci a luat chip de rob. El a părăsit curţile cereşti şi Şi-a îmbrăcat divinitatea în natura umană, pentru ca prin propriul Său exemplu să ne înveţe cum putem să fim înălţaţi la starea de fii şi fiice ale familiei regeşti, copii ai regelui ceresc. – Principiile educației creștine 140-142.
Devoționalul face parte din cartea Să fii ca Isus de Ellen G. White.
