ʺCu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoareʺ Efeseni 4:22.
Dumnezeu te cheamă să te pocăieşti, să fii zelos în lucrare. Fericirea ta veşnică va fi determinată de cursul pe care-l vei urma acum. Poţi să refuzi invitaţia harului oferită acum? Poţi să alegi propria ta cale? Vei îmbrăţişa mândria şi vanitatea, ca să-ţi pierzi, în final, sufletul? Cuvântul lui Dumnezeu ne spune lămurit că puţini vor fi mântuiţi, şi că un mare număr, chiar din cei care sunt chemaţi se vor dovedi nevrednici de viaţa veşnică. Ei nu vor avea parte de cer, ci vor avea partea lor împreună cu Satana, făcând cunoştinţă cu moartea a doua.
Bărbaţi şi femei pot să scape de această osândă, dacă vor să scape. Este adevărat că Satana este marele autor al păcatului; totuşi, aceasta nu-l scuză pe nici un om de păcătuire, pentru că el nu poate forţa pe oameni să facă rău. El îi ispiteşte să-l facă şi face ca păcatul să pară atrăgător şi plăcut, dar trebuie să lase la voia lor să-l facă sau să nu-l facă. El nu-i forţează pe oameni să devină beţivi şi nici nu-i obligă să nu ia parte la adunări religioase, dar prezintă ispitele în aşa fel, încât să ademenească la rău, şi omul este o fiinţă morală liberă să accepte sau să refuze.
Convertirea este o lucrare pe care cei mai mulţi nu o apreciază. Nu este o lucrare mică să transformi o minte pământească iubitoare de păcat şi să o faci să înţeleagă iubirea de nespus a lui Hristos, farmecul harului Său şi desăvârşirea lui Dumnezeu, aşa încât sufletul să fie îmbibat cu iubire divină şi captivat de tainele cereşti. Când înţelege aceste lucruri, viaţa lui de mai înainte apare dezgustătoare şi odioasă. El urăşte păcatul şi, zdrobindu-şi inima înaintea lui Dumnezeu, Îl îmbrăţişează pe Hristos, viaţa şi bucuria sufletului său. El renunţă la plăcerile lui de mai înainte. Are o judecată nouă, plăceri noi, interes nou, voinţă nouă. Mâhnirile, dorinţele şi iubirea lui sunt noi. Pofta trupului, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii, care mai înainte erau preferate în locul lui Hristos, s-au schimbat, şi Hristos este încântarea vieţii lui, coroana bucuriei lui.
Cerul, care mai înainte nu avea nici un farmec, este acum văzut în bogăţia şi slava lui, şi el priveşte la el ca la viitorul lui cămin, unde va vedea, va iubi şi va preamări pe Cel care l-a răscumpărat prin sângele Lui cel preţios.
Lucrările sfinţirii, care păreau plictisitoare acum sunt plăcerea lui. Cuvântul lui Dumnezeu,care era searbăd şi neinteresant, acum este ales ca studiu al lui, sfetnicul lui. Cuvântul este o epistolă scrisă pentru el de Dumnezeu, care poartă inscripţia Celui veşnic. Gândurile, cuvintele şi faptele lui sunt aduse la acest etalon şi testate… A renunţat la iubirea de sine şi vanitate şi acum trăieşte pentru Dumnezeu şi este bogat în fapte bune. Aceasta este sfinţirea pe care o cere Dumnezeu. El nu va accepta nimic mai puţin.- Mărturii vol.2, 293, 294.
Devoționalele din 2012 sunt din cartea Să fii ca Isus de Ellen G. White.
