Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele li s-a dat judecata. Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au domnit cu Hristos o mie de ani. Apocalipsa 20:4
Fidelitatea față de Dumnezeu devine uneori o problemă riscantă până acolo că cineva poate să-și piardă o serie de drepturi, sau avantaje, sau chiar să-și piardă viața din motive de conștiință. Decapitarea din textul de mai sus este o metaforă care se aplică oricărei forme de execuție cu pierderea vieții celui condamnat. Învățătorul oamenilor ne-a explicat că este un mare avantaj pentru cineva, să-și piardă viața aceasta pentru cauza lui Dumnezeu, pentru că, pe această cale, își asigură viața veșnică în Împărăția slavei lui Dumnezeu.
Oare numai cei care au fost executați pentru convingerile lor vor domni cu Hristos o mie de ani? Ce înseamnă a nu te închina fiarei și icoanei ei și a nu primi semnul ei pe frunte, sau pe mână? Cum îmi pot menține fidelitatea față de Dumnezeu rămânând activ și eficient în viața socială? Cum pot trăi în lume diferit de lume? Ce înseamnă pentru mine a nu iubi lumea și nici lucrurile din lume? Cum îmi pot menține discernământul spiritual pentru a nu înțelege greșit semnul fiarei și a nu fi înșelat de diverse teorii care evită exact elementul esențial al închinării?
