Matei 11:14, 15 Și dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie care trebuia să vină. Cine are urechi de auzit să audă.
Când Dumnezeu dorește ca un anumit lucru să fie luat în seamă ne atrage atenția prin formule verbale precum „Cine are urechi de auzit să audă!”. Acest lucru se întâmplă și aici când Isus spune că Ioan Botezătorul împlinește profeția despre revenirea lui Ilie. Aici nu este vorba despre coborârea lui Ilie din cer, ci despre lucrarea lui Ioan Botezătorul anunțată încă înainte de nașterea sa în Luca 1:17. Interesant că această asemănare a lui Ioan Botezătorul cu Ilie este anunțată mai dinainte de o descoperire profetică făcută tatălui său.
De ce este important pentru noi Ilie care trebuia să vină?
În prorocia din Maleahi 4:5,6 este o promisiune despre un proiect al lui Dumnezeu cu puțin timp mai înainte de prima venire a Sa. Acest proiect s-a împlinit prima dată în lucrarea lui Ioan Botezătorul și se va împlini încă odată în lucrarea rămășiței lui Dumnezeu din ultimele zile.
EGW spune: Ioan Botezătorul a venit în duhul și puterea lui Ilie, pentru a pregăti calea Domnului și pentru a întoarce poporul la înțelepciunea Celui drept. El era un reprezentant al celor ce trăiesc în zilele de pe urmă, cărora Dumnezeu le-a încredințat adevăruri sacre pentru a le prezenta înaintea oamenilor, pentru a pregăti calea pentru a doua venire a lui Hristos. Te. 92
Ilie și Ioan Botezătorul reprezintă modele și sursă de inspirație pentru identitatea, misiunea și mesajul bisericii de astăzi.
Am putea aprofunda următoarele aspecte ale vieții și lucrării lui Ilie și ale lui Ioan Botezătorul și am putea face aplicații valoroase pentru experiența noastră personală și corporativă :
- Rugăciunea. Un prim lucru care se distinge în viața și lucrarea lui Ilie, care trebuie să vină, este locul, rolul și forța pe care o reprezintă rugăciunea. La rugăciunea lui Ilie se închide cerul și la rugăciunea lui vine ploaia după trei ani și jumătate de secetă. Asemenea aisbergului, partea cea mai importantă a rugăciunii profetului nu este partea vizibilă, spectaculoasă a rugăciunii, ci viața sa secretă de rugăciune. Pentru Ilie, rugăciunea nu se rezumă la obiceiul de a sta de vorbă în mod regulat și autentic cu Dumnezeu, ci rugăciunea devine un instrument de lucru asupra istoriei și a demersului social și spiritual din timpul său. Poate părea ciudat că Ilie s-a rugat să nu plouă, sau să plouă, dar aceste cereri de rugăciune nu erau simple planuri și proiecte omenești, ci constituiau lucrări ale lui Dumnezeu pe care Ilie doar le aducea la cunoștința oamenilor prin rugăciune. Ar putea fi oare o aplicație corespunzătoare a acestui aspect din viața lui Ilie în viața și experiența noastră ca oameni și popor al lui Dumnezeu? Probabil că a participa la una sau mai multe proiecte sau grupe de rugăciune nu este suficient. Avem nevoie mai degrabă de rugăciunea tainică a lui Ilie de care apoi să fie legată lucrarea noastră publică.
- Reforma. Atât Ilie cât și Ioan Botezătorul se disting prin reformele pe care le-au făcut. Aceste reforme erau în cea mai mare parte restaurări ale vieții spirituale uitate sau neglijate. Refacerea altarului de pe Carmel reprezintă în sine o lecție importantă a reformării închinării distruse și ruinate de apostazia și idolatria poporului lui Dumnezeu. Reforma lui Ioan Botezătorul pare să fie la prima vedere o inovație frapantă prin introducerea botezului public, dar o analiză atentă a sanctuarului și a serviciilor din sanctuar poate justifica foarte bine baza biblică a botezului prin scufundare. În contextul nou al lucrării publice și sacrificiului și învierii lui Mesia botezul reprezintă un ritual sută la sută de natură biblică aplicată, integrată și contextualizată. Botezul nu numai că autentifică preoția tuturor credincioșilor ci autentifică chiar unitatea credinciosului cu moartea, învierea și proslăvirea lui Hristos. Toate celelalte reforme gravitează în jurul acestui concept esențial al renașterii și regenerării spirituale prin harul lui Dumnezeu. Stilul de viață al lui Ioan Botezătorul poate constitui sursa de inspirație pentru poporul rămășiței Israeleului lui Dumnezeu de astăzi.
- Amenințarea și riscurile. Pentru Ilie, Izabela constituia o amenințare foarte serioasă față de care profetul se simte într-o nesiguranță profundă și are motive foarte serioase să se teamă. Adevărul este că în ciuda proferărilor foarte amenințătoare ale Izabelei, Ilie personal nu are și nu suferă nici cel mai mic semn de violență fizică. Privind lucrurile din perspectiva prezentă, nu ar fi trebuit să se teamă de amenințarea regală publică, și totuși din perspectiva lui Ilie de atunci, lucrurile erau foarte diferite. Ioan Botezătorul are și el parte de o amenințare foarte serioasă din partea unei Izabele contemporane lui pe care a reușit să o stârnească la acțiune prin mesajul său profetic. La Ioan Botezătorul, lucrurile stau diferit față de Ilie. Ioan este afectat radical și dramatic de planificarea strategică a Irodiadei în combinație cu forța brațului statului prin care îl aduce la tăcere pe profet și lucrarea lui. Al treilea Ilie nu va avea parte de un tratament mai prietenos din partea femeii desfrânate a zilelor din urmă, adică a Babilonului mistic al acestor zile. Probabil că o combinație dintre experiența lui Ilie și a lui Ioan Botezătorul ar putea caracteriza experiența rămășiței.
- Depresia. În mod teoretic, poporul lui Dumnezeu nu ar trebui să se teamă de nicio amenințare. Avem toate promisiunile providenței divine privind ocrotirea și călăuzirea. Și totuși, Ilie și Ioan Botezătorul au parte de o confruntare dramatică cu „Demonul amiezii”(Andrew Solomon). Depresia severă a lui Ilie după Carmel și descurajarea mortală a lui Ioan Botezătorul aflat în închisoarea lui Irod, își vor găsi deplina identificare în „Noaptea strâmtorării lui Iacob” care nu va fi mai prietenoasă cu poporul lui Dumnezeu față de depresiile celor doi profeți și nici cu a groazei lui Iacob de la pârâul Iaboc. Poate că ar trebui să privim cu deosebită atenție asupra acestui aspect inevitabil din viața primului, al celui de al doilea și a acelui de al treilea Ilie. O cât mai bună înțelegere a fenomenului ne poate ajuta la o cât mai bună supraviețuire și refacere după depresie, atât a depresiilor noastre personale cât și a depresiei noastre generalizate.
- Teofania. Unul dintre elementele cele mai revelatoare din viața și lucrarea lui Ilie este descoperirea personală a lui Dumnezeu prin care profetul își recapătă forța de a-și încheia lucrarea. Dacă la Carmel prezența divină este reprezentată de focul care se coboară să consume jertfa de pe altar și tunetele și fulgerele care prevestesc ploaia, la gura peșterii în care Ilie se ascunde se aude un susur lin și subțire. Acest susur lin constituie o nouă descoperire a frumuseții caracterului și lucrării lui Dumnezeu. Același lucru se întâmplă și în viața și lucrarea lui Ioan Botezătorul. În prima parte a misiunii sale, profetul vorbește despre securea care a fost înfiptă la rădăcina pomilor neroditori și la focul care va arde lemnul inutil. A doua zi după teofania de la botez și după biruința din pustia ispitirii, Ioan Îl promovează pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Care este Dumnezeul pe care îl promovează al treilea Ilie? Cum ar putea fi propovăduit ceasul judecății lui Dumnezeu care se manifestă ca un susur blând și ca un Miel care ridică păcatul lumii?
- Recuperarea. Cât despre recuperarea lui Ioan Botezătorul avem puține detalii la care putem să facem referire. Putem presupune că profetul își întâmpină propria execuție în duhul și puterea lui Ilie. Raportul despre împlinirea profetică a lucrării lui Isus cu siguranță că i-a redat profetului viziunea, credința și speranța dinainte. Când a trebuit să-și încheie mandatul ca martir, poate fi pus în lista sau în cartea martirilor pe unul dintre cele mai relevante locuri. Recuperarea lui Ilie rămâne însă o lecție de o mare frumusețe. Îngerul Domnului îi aduce pâine și îl încurajează să se hrănească. Faptul că experiența se repetă este un mod în care Dumnezeu subliniază valoarea și importanța procedurii. În pustia ispitei Isus ne-a spus că omul se hrănește cu orice cuvânt care vine de la Dumnezeu. Hrănirea din Cuvânt rămâne singurul și cel mai important remediu pentru refacerea și reabilitatea oamenilor și a poporului lui Dumnezeu. Pentru încheierea lucrării, dependența de Dumnezeu și de Cuvântul Său rămâne panaceul universal.
- Finalul. Luarea lui Ilie la cer ne poate furniza o sugestie despre finalul celui de al treilea Ilie. Adică el este luat la cer fără să vadă moartea cu ochii. Proporțional vorbind, cei mai mulți așteptători nu au avut parte de un asemenea final. Aceștia au adormit în Domnul și despre ei a fost spus un profetic: „Ferice de acum încolo…” Dar finalul de martir al lui Ioan Botezătorul constituie un model despre cei pe care moartea îi va surprinde sacrificându-se pentru misiunea pentru care s-au consacrat. Ioan a fost mai mare decât profeții din vechime, dar cel mai mic din împărăție este mai mare decât Ioan Botezătorul. Fiecare dintre aceștia au trecut la odihnă având certitudinea că lucrarea lui Dumnezeu va merge mai departe în duhul și puterea lui Ilie chiar și fără ei.
Amin!
