Matei 5:7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă.
Milostenia este una dintre una dintre cele șapte virtuți creștine.
7 virtuți creștine: Credința, Speranța, Dragostea, Prudența, Dreptatea, Curajul și Echilibrul.
Milostenia este dragostea de oameni în cel mai frumos mod de manifestare. Altruismul se manifestă ca interes, prioritate și investiție în folosul celorlalți. Astfel, iubirea trece de la concept, declarații și intenții, la fapte, sacrificiu și cheltuire de sine.
Milostivul este cel care simte bucuria și împlinirea în a face bine celorlalți fără să pretindă sau să aștepte recompensă. Milostivul nu suferă dacă nu observă nimeni prezența și faptele sale pentru că motivația sa nu ține de imaginea sa publică ci de principiul dăruirii care se află în inima sa. Recompensa lui nu vine de la laudele celor din jur ci de la împlinirea pe care i-o aduce prosperitatea și vindecarea pe care o constată în viața celor de care se îngrijește. Mulțumirea acestora exprimată față de el, milostivul, este un bonus mai degrabă decât un scop în sine.
Portretul robot al milostivului ne arată o persoană cu privirea blândă și caldă. Fața sa poartă un zâmbet de bunăvoință. Mâinile sale sunt mereu ocupate cu ceva care are în vedere mai binele celorlalți. El se apleacă asupra cuiva căzut pe drum, sau prăbușit sub povară. Până și modul în care se îmbracă denotă economie, sacrificiu de sine și bun-simț. Modestia sa nu-i știrbește cu nimic decența și demnitatea personală. Știe să fie totdeauna adecvat cu locul, momentul și contextul în care se află. Comportamentul său nu are nimic ostentativ, ciudat sau anacronic. Vorbirea sa este cu har și dreasă cu sare ca să știe cum să răspundă fiecăruia după nevoile sale. Influența personală a omului caritabil este totdeauna pozitivă, luminoasă și ziditoare pentru toți cei din jur. El face totdeauna față cu bine criticilor constructive și negative și știe să depășească momentele jenante. Respectul pe care el îl poartă tuturor celorlalți, chiar dacă aceștia nu-l merită îi aduce respect și recunoaștere din partea lor.
Modele biblice ale carității și bunăvoinței:
Samariteanul milos, care s-a abătut din drumul lui pentru a interveni să salveze un alt om în situație de criză, fără să se întrebe dacă este dintre ai lui sau dintre ceilalți. După ce face toate cheltuielile de rigoare, îl încredințează pe asistat hangiului căruia îi promite acoperirea cheltuielilor.
Văduva săracă a dăruit tot ce avea pe baza credinței că Dumnezeu pe care Îl onora și căruia Îi dăruia cei doi bănuți îi ca purta și ei de grijă.
Tatăl fiului rătăcitor care este permanent preocupat și îngrijorat de soarta celui care îi risipea avere în mod egoist și abuziv. La întoarcerea lui îl tratează ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic.
Tabita care este înconjurată, după ce a murit, de văduvele și săracii pe care îi ajuta pe când se afla în viață.
Sutașul Corneliu care împreună cu toată casa lui era considerat un om evlavios, generos și caritabil.
Milostenia se dezvoltă prin: contemplarea Modelului, studiu, rugăciune și exerciții practice
Fericirea caritabilă este Imediată, Vindecătoare și Salvatoare pentru eternitate.
