Matei 4:4 Drept răspuns, Isus i-a răspuns: „Este scris: «Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu»”.
Contextul:
Unul dintre obiectivele misiunii pământene a lui Hristos a fost reluarea luptei pierdute de familia umană în Eden, în ce privește a mânca sau a nu mânca și câștigarea victoriei necesare. Hristos urma să învingă pofta pentru a putea conferi omului acest merit pierdut. După botez, mai înainte de a-Și începe lucrarea Sa publică, Hristos S-a retras în solitudinea pustiului Iudeii pentru a Se înțelege mai bine pe Sine și misiunea pe care venise să o îndeplinească. În acest context, a fost ispitit de Satana.
Problema:
Prima provocare a inamicului a fost aceea de a pune la îndoială divinitatea lui Isus. În același timp, Isus era ispitit să-Și folosească dumnezeirea pentru a Se ajuta și servi pe Sine. Refugiul Învățătorului oamenilor a fost fortăreața protectoare a Cuvântului. Pasajul din Deuteronomul 8:3 i-a furnizat replica. Reacția lui Isus a fost promptă, imediată și fără drept de apel. Cu alte cuvinte: Omul nu este o simplă ființă fizică cu nevoi și căutări fizice, omul este și o ființă spirituală cu nevoi și căutări spirituale. Omul firesc urmărește în primul rând lucrurile fizice. Omul spiritual acordă prioritate, lucrurilor spirituale. Pentru Hristos, scopul retragerii Sale în pustie nu era împlinirea nevoilor Sale fizice, ci împlinirea nevoilor Sale de natură spirituală. În acest caz, El nu era interesat de pâinea care Îi lipsea de 40 de zile, ci de Cuvântul prin care Se putea înțelege pe Sine și misiunea Sa încredințată de Dumnezeu.
Aplicația:
Isus folosește aici o imagine Biblică pentru a explica relația Sa cu Biblia însăși: Așa cum pâinea asigură subzistența fizică, Scriptura asigură existența și dezvoltarea vieții spirituale, iar relația cu Biblia este exprimată ca hrănire. Din acest detaliu se desprind o serie de lecții de importanță esențială.
- Asemenea hrănirii fizice, hrănirea spirituală are nevoie de continuitate, repetare zilnică neîntreruptă. Fiecare zi este o nouă ocazie de realimentare cu elementele biblice dătătoare de vigoare și putere spirituală. Viața cere un consum zilnic de energie care trebuie regenerată prin contactul nemijlocit cu Scriptura. Dacă ritmul realimentării este întrerupt sau perturbat, se poate instala starea de insuficiență energetică, sau dislipidemie, care, nu numai că aduce cu sine o stare de disconfort, ci face organismul să fie vulnerabil în fața diferitelor agresiuni din partea mediului. Din punct de vedere spiritual, lucrurile sunt chiar mai rele decât din punct de vedere fizic. Dacă din punct de vedere fizic, una, sau mai multe zile de post ar putea fi benefice, din punct de vedere spiritual, întreruperea alimentării atrage în mod sigur asalturile perfide ale inamicului.
- Asemenea hrănirii fizice, hrănirea spirituală presupune o asimilare corespunzătoare a elementelor nutritive ingurgitate. Astfel, timpul de citire a Bibliei trebuie să facă loc unui studiu aprofundat care permite ideilor, conceptelor și principiilor biblice să penetreze țesuturile spirituale ale sufletului și să hrănească celulele cele mai tainice ale ființei, cu elementele necesare bunei funcționări. În mod practic, hrana se integrează în corp, iar corpul devine ceea ce a fost hrana primită. Din punct de vedere spiritual, se împlinesc cuvintele Învățătorului care ne spune că dacă rămân în noi cuvintele Lui, acestea ne fac în stare să ne comportăm într-o manieră care Îl onorează pe Dumnezeu și aduce beneficiu semenilor (vezi Ioan 15:7). Hrănirea din Cuvânt asigură procesul renașterii spirituale și eliminarea treptată a omului vechi, odată cu instalarea omului nou, făcut după asemănarea divină. Acest proces nu este nici uniform și nici liniar, deoarece omul este o ființă complexă și complicată, dar aceste neajunsuri nu trebuie să minimalizeze beneficiile esențiale ale hrănirii din Cuvânt.
- Asemenea hrănirii fizice, hrănirea spirituală întâlnește, întâmpină și împlinește foamea, transformând timpul mesei într-o experiență plină de farmec și pasiune. Servirea mesei este un timp de bucurie fizică, viscerală. Timpul de studiu al Cuvântului este un timp de bucurie a credinței și a spiritului. Pofta vine mâncând, iar savoarea hranei face ca programul de masă să devină dorit, apreciat și aducător de satisfacții dintre cele mai bogate. Foamea spirituală este un indicator al sănătății spirituale la fel cum pofta de mâncare este semnul că organismul este sănătos și funcțional.
- Asemenea timpului de servit masa, care poate deveni un timp de socializare de foarte bună calitate, studiul Cuvântului poate face același lucru, pentru cei care se adună să studieze împreună și să se împărtășească reciproc din descoperirile și revelațiile personale. Este semnificativ faptul că adesea Scriptura vorbește despre experiența salvării ca despre un ospăț cu cele mai alese bucate și servicii. Atât experiența religioasă temporală, dar mai ales viața veacului ce va să vină, sunt ilustrate ca mese de sărbătoare și părtășie. „Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului!” (Apocalipsa 19:9).
