Urgențe în așteptare – 13. Tot ce trebuie împlinit

Matei 3:15 Drept răspuns, Isus i-a zis: ”Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.”

Când a venit rândul ca Isus să fie botezat, Ioan a avut un moment de ezitare. El simțea că nu ar fi fost în stare să-L boteze cu apă spre pocăință, pe Cel fără de păcat. Ioan ar fi dorit să schimbe rolurile și Isus să îl boteze pe el. Reacția aceasta poate fi considerată de bună cuviință și deplin justificată, dar răspunsul lui Isus ne obligă să tragem o concluzie cât se poate de serioasă: Există lucruri care trebuie făcute așa cum au fost cerute de Dumnezeu și nu există scuză sau derogare de la un asemenea comandament.

Practic, Isus nu ar fi avut nevoie de botezul pocăinței și totuși El a insistat pe lângă Ioan Botezătorul să oficieze acest ritual cu toată atenția și considerația, pentru că noi aveam nevoie de sublinierea importanței acestui act pentru noi. Semnificația botezului creștin nu se rezumă doar la renașterea spirituală din apă și din Duh, ci și la inițierea și consacrarea candidatului în slujirea publică, iar din această perspectivă, și Isus avea nevoie de un asemenea moment. Cuvintele Tatălui din cer spuse cu această ocazie confirmă momentul de lansare a lucrării publice a Salvatorului.

Aici, în speță este vorba despre botezul prin scufundare, asupra căruia Învățătorul oamenilor insistă că așa trebuie să fie îndeplinit, dar ne întrebăm dacă nu cumva există și alte lucruri care merită și trebuie să fie luate în considerație ca fiind obligații de la care nu există derogare, mai ales atunci Biblia este foarte explicită cu privire la ele.

Câteva studii de caz ne vor convinge de faptul că anumite lucruri trebuie îndeplinite exact așa cum au fost cerute de Dumnezeu. În caz contrar, consecințele pot fi dintre cele mai serioasele.

1. Când un conducător cu experiență, cel mai blând om își pierde cumpătul

În Numeri 20:1-13 este relatată experiența tristă a lui Moise când la Meriba a exagerat puțin, sub presiunea unui șir de factori subiectivi și obiectivi.  În loc să vorbească stâncii și să ofere apă lui Israel iritat și pus pe ceartă, cel mai blând om de pe fața pământului a adăugat un gest de supărare și indignare, lovind stânca, așa cum făcuse cândva, la începutul călătoriei lor în pustie. Acest detaliu suplimentar, nu numai că  nu era necesar, ci aducea un grav prejudiciu ritualului 

În mod neașteptat, Dumnezeu i-a vorbit lui Moise cu o asprime fără precedent, anunțându-l că gestul său de nerăbdare lipsită de discernământ i-a adus pierderea Canaanului pământesc. După ce Moise a avut mare grijă ca sanctuarul din pustie să fie întocmit întocmai după modelul arătat lui de Dumnezeu pe munte, acum a fost adăugat un detaliu care altera lecția salvării, ilustrată în serviciile din sanctuar. Lovirea stâncii trebuia să aibă loc o singură dată. Apoi doar să vorbească stâncii și aceasta avea să ofere apa necesară supraviețuirii lui Israel. Simbolismul acestui ritual este destul de simplu de înțeles pentru noi.

Pentru Moise, lucrurile nu erau atât de clare, dar aplecarea sa spre ascultare atentă de Dumnezeu i-ar fi fost de mare folos în momentul acela de cumpănă. Discernământul lui spiritual a fost umbrit de oboseala anilor îndelungați de slujire și de pierderea recentă a sorei sale Maria.

Hristos avea să fie lovit o singură dată pentru a oferi supraviețuirea veșnică a credincioșilor Săi. După aceea, era nevoie doar de apelarea în credință la sacrificiul adus odată pentru totdeauna, pentru a obține binefacerile sistemului de salvare divină.

Lecțiile de care noi aveam nevoie astăzi erau prea importante pentru ca Dumnezeu să fi cruțat viața slujitorului Său și să-i treacă cu vederea detaliul lovirii suplimentare a stâncii. Atunci când avem de a face cu ritualuri care privesc sistemul salvării noastre din păcat, trebuie să ne asigurăm de discernământul pe care numai Duhul lui Dumnezeu ni-l poate conferi pentru a nu produce comportamente și a nu denatura semnificația profundă a lucrurilor spirituale.

2. Când un tânăr conducător își depășește atribuțiile și pretinde că ar putea oficia jertfa, asemenea unui preot, fără ca el să aibă asemenea calificări și autorizări în acest sens.

În 1 Samuel 13:8-14 este relatată gafa lui Saul când a așteptat o vreme pe Samuel să vină să aducă jertfa, apoi s-a grăbit să facă pe preotul în locul lui, oficiind o slujbă pentru care nu era calificat. Cuvintele lui Samuel în urma acestui abuz, sunt deosebit de semnificative: ”Ai lucrat ca un nebun și n-ai păzit porunca pe care ți-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; dar, acum domnia ta nu va dăinui. Domnul Și-a ales un om după inima Lui și Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ți poruncise Domnul.” (v. 13,14).

Istoria avea să continue ani buni în care Saul a continuat să se agațe cu disperare de poziția sa de prim împărat al lui Israel, dar zarurile fuseseră aruncate și domnia sa avea să sfârșească într-o tragedie de proporții pentru propria sa familie și pentru tot poporul său.

3. Când un însoțitor de transport special atinge lucrurile de neatins

În 2 Samuel 6:6.7 este relatată tragedia lui Uza care însoțea transportul chivotului din casa lui Abinadab la Ierusalim. La un moment dat i s-a părut lui Uza că chivotul era în pericol de a se răsturna și a întins mâna să sprijine obiectul sacru. Dumnezeu a sancționat impietatea aceasta  foarte drastic, iar Uza a murit pe loc. Bucuria generală la care participa însuși regele David s-a transformat în jale și resemnare. Lecția care trebuia învățată era prea importantă pentru ca Dumnezeu să poată trece cu vederea detaliul.

Cu toate că Uza era bine intenționat și  ar fi dorit să facă tot ce depindea de el pentru a preveni o situație jenantă, lipsa lui de calificare pentru a atinge lucrurile sfinte i-a adus dezastrul. Lecția este serioasă și merită însușită în mod serios: Există lucruri care nu pot fi atinse în mod nepermis, iar neobservarea acestui principiu și orice abuz vor fi pedepsite negreșit. Diferența dintre sfânt și profan este bine definită în  Scriptură, iar secularizarea nu are nici un drept să schimbe statutul celor sfinte.

Aplicații și apel

1. Este oare Sabatul doar o instituție a Vechiului Testament, sau valoarea sa este permanentă pentru poporul lui Dumnezeu?
2. Mai sunt valabile criteriile de considerare a lucrurilor curate sau necurate?
3. Există substanțe pe care Dumnezeu le consideră improprii pentru sănătate, și pe care El a poruncit să nu le folosim?
4. Este spălarea picioarelor la fel de importantă ca simbolurile celelalte de la Sfânta Cină?
5. Mai este zecimea la fel de sfânta ca oricare alt lucru sfânt care aparține lui Dumnezeu?
6. Își păstrează Biblia sfințenia cu care a fost învestită de Dumnezeu?
7. Mai este relația de familie tot așa de sfântă ca atunci când a fost instituită în Paradis?