Apocalipsa 2:10 Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții.
Credincioșia solicitată de la biserica din Smirna, supusă la persecuție și exterminare, este un atribut care nu poate lipsi din lista urgențelor așteptării, pentru simplul motiv că dacă fidelitatea spirituală este recomandată celei mai greu încercate biserici, atunci, cu atât mai mult ascultarea credinței este așteptată de Dumnezeu de la fiecare biserică, mai ales de la cele care se bucură de relativă libertate și condiții optime de creștere și manifestare.
Credincioșia până la moarte este o expresie care subliniază două caracteristici esențiale ale ascultării de Dumnezeu: continuitatea, pe de o parte și calitatea, pe de altă parte. Astfel suntem datori să ne punem întrebarea și să căutăm răspunsul la întrebarea: Cum poate credinciosul să obțină un calificativ de trecere la examinarea divină a fidelității sale față de Dumnezeu și față de adevărul Său veșnic?
Oamenii lui Dumnezeu din ultima generație sunt caracterizați chiar de Martorul credincios ca având ascultarea de poruncile lui Dumnezeu și păstrarea credinței lui Isus Hristos. „Aici este răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus” (Apocalipsa 14:12) În acest context și în altele asemănătoare, credința lui Isus se referă atât la modelul de credință promovat și recomandat de Învățătorul oamenilor, cât și la faptul că esența acestei credințe este chiar Persoana lui Isus. Astfel, credincioșia noastră are un model de ascultare în Isus și un centru de greutate și echilibru în El. Dacă El a fost ascultător până la moarte, acest fapt ne demonstrează că cerința Sa de a fi și noi ascultători până la moarte poate fi realizată și este rezonabilă.
Dacă studiem cu atenție modelul credincioșiei lui Isus descoperim cu ușurință că secretul și calitatea acesteia era conferită de coeficientul foarte ridicat al dependenței Sale de Tatăl. Fidelitatea Sa față de Dumnezeu Tatăl este marele subiect de studiu pentru cei care doresc să fie credincioși lui Dumnezeu până la capăt. În mai multe rânduri, Isus a vorbit foarte deschis despre relația Sa cu Tatăl Său. Până la urma urmei, chiar sentința prin care a fost condamnat la moarte avea la bază declarația Sa cu privire la relația dintre El și Dumnezeu Tatăl.
Unul dintre cele mai puternice exerciții și discipline spirituale prin care Isus cultiva relația Sa cu Tatăl a fost rugăciunea. Rugăciunea lui Isus avea un farmec și savoare aparte, fapt pentru care ucenicii Săi L-au rugat să le țină un seminar pe această temă. În predica de pe munte Învățătorul a rezervat un spațiu suficient pentru a vorbi despre rugăciunea comună, cea de toate zilele. Rugăciunea Tatăl nostru a rămas până astăzi unul dintre cele mai puternice modele privind viața devoțională a credincioșilor. Nu a recita pe de rost această rugăciune este așteptarea lui Dumnezeu pentru noi, ci o înțelegere și aplicare profundă a elementelor acesteia. Fiecare detaliu din rugăciunea Tatăl nostru poartă o mare încărcătură de principii și valori spirituale care merită toată atenția celui credincios, stabil și neabătut în credință.
Rugăciunea lui Isus din Ioan 17 este un alt mare subiect de studiu care îmbogățește teoria și practica rugăciunii celui credincios până la sfârșit. Această rugăciune dezvăluie scopurile venirii lui Isus în această lume, scopurile activității Sale publice, scopurile morții Sale ispășitoare și a întoarcerii lui Isus la tronul Tatălui. A doua Sa venire va îndeplini dorința și planurile Sale de a-i avea cu sine pe cei credincioși Lui, care și-au păstrat credința până la moarte. La a doua Sa venire El le va da personal, cununa vieții veșnice celor biruitori.
Al doilea mare secret al stabilității credincioșiei lui Isus este preocuparea Sa pentru Scriptură. Din fragedă copilărie, Isus S-a familiarizat cu Cartea lui Dumnezeu și chiar de la doisprezece ani a făcut dovada că înțelege foarte profund și aplică în mod corespunzător Cuvântul. În repetate rânduri a învățat pe ucenicii Săi și pe toți care erau de față, ce spune și mai ales cum spune Scriptura cu privire la aspectele teoretice și practice ale vieții de zi cu zi și ale zilelor de sărbătoare. În modul cel mai frumos și adecvat cu putință, Isus Își vedea propria viață și misiune ilustrată și condusă de Scriptură. Credinciosul consecvent repetă această experiență și aceasta constituie secretul reușitei sale spirituale. Acum înțelegem de ce Ellen White insistă atât de mult pe familiarizarea noastră și fraternizarea noastră cu Scriptura.
Iată o propunere de decalog al celui care dorește să trăiască pentru Dumnezeu și să poată avea aprobarea și favoarea Lui eternă:
- Consacră-I lui Dumnezeu cele mai bune lucruri din viață
- Folosește fiecare moment disponibil pentru a medita la aventura ta alături de El
- Caută să fii un om spiritual care își stabilește prioritățile împreună cu Dumnezeu
- Fă din rugăciune o știință și o artă în permanentă manifestare autentică
- Studiază Biblia pentru a înțelege cât mai bine cum este Dumnezeu
- Descoperă permanent în Scriptură ce îți spune Dumnezeu ție personal
- În momentele de confuzie și derută ridică-te în credință, deasupra împrejurărilor
- Nu lăsa nimic să-ți umbrească lumina care vine de la Dumnezeu
- Contează pe promisiunile lui Dumnezeu mai mult decât pe faptele tale
- Celebrează de pe acum sărbătoarea celor încununați cu viață veșnică.
