Urgențe în așteptare – 1 Dragostea dintâi

Apocalipsa 2:4 Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi.

Am ales dragostea dintâi ca prima Urgență a Așteptării pentru simplul motiv că este amintită de Martorul credincios în contextul primei biserici din cele șapte biserici din Apocalipsa, Efes. A vorbi despre dragoste în Efes este un lucru cât se poate de natural, din moment ce această cetate era vestită tocmai pentru templul Dianei sau Artemis, care în concepția locală era considerată zeița fertilității, iar templul ei era o destinație importantă  pentru turismul sexual.

Biserica din Efes începuse plină de entuziasm și dedicare pe drumul credinței, dar spre sfârșitul primului secol, Martorul credincios constată o degradare serioasă a stării spirituale din biserică și sesizează că cea mai important lipsă era dragostea dintâi. Faptul că reproșul divin se referă la neglijența bisericii, ne ajută să tragem ușor concluzia că, dincolo de influența mediului cultural, redobândirea iubirii pierdute era și este o responsabilitate  a oamenilor din biserică.

Dragostea dintâi este un anumit fel de a vorbi despre iubirea divină. Prin comparație, aceasta se aseamănă cel mai mult cu dragostea lui Dumnezeu. Iar când această dragoste este prezentă și se manifestă în biserică, acesta devine o forță reală care își îndeplinește în modul cel mai natural funcțiile, atât cele interne de a crea un climat de unitate și părtășie, cât și cele externe de a duce cunoștința Evangheliei veșnice la orice făptură.

Recuperarea dragostei dintâi este o provocare, în primul rând personală, pentru fiecare credincios. Sigur că rolul conducerii vizionare care poate să-și propună programe și proiecte de revenire la efervescența începutului credinței nu trebuie subestimat. Dar, numai atunci când fiecare credincios se umple de iubire, biserica în ansamblul ei, devine ceea ce ar trebui să fie, așteptând și grăbindu-se în întâmpinarea Domnului care revine.

Întoarcerea la dragostea dintâi este o experiență la îndemâna oricui credincios, dar aceasta nu este un lucru care se produce de la sine, și nu este o întâmplare fericită. Natura iubirii însăși face recuperarea ei o experiență complexă, profundă și migăloasă. De aceea vom încerca împreună să elaborăm un ghid cât se poate de simplu, pe care oricine să-l poată urma, fără să fie nevoie de studii aprofundate și de un nivel avansat de cunoștințe și competențe academice.

Există un pasaj biblic și o mulțime de alte referințe care ne pot fi de mare folos în dezlegarea  tainei iubirii care vine de sus. Redăm aici Romani 5:5up. „Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat”. În acest verset este prezentă întreaga teologie a posedării și recuperării dragostei dintâi. Cine alege să umble sub directa călăuzire a Duhului Sfânt are deja rezolvată dilema iubirii pierdute, sau abandonate. Cine are pe Duhul are și dragostea Sa. Deci:

1. Roagă-te, crede și apreciază prezența și lucrarea Duhului Sfânt în viața ta.
2. Păstrează mereu proaspătă calea de comunicare cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
3. Combate rutina, superficialitatea, indiferența, demobilizarea spirituală.
4. Evită practicile care erodează dragostea, bârfa, critica și nemulțumirea.
5. Folosește în mod intenționat cuvinte, gesturi, manifestări ale iubirii autentice.
6. Vorbește cu alții despre preocupările tale privind recuperarea iubirii dintâi.
7. Contemplând consecvent Modelul divin vei constata reînvierea iubirii sublime.

Iubirea care vine de sus

Undeva, acolo sus, în mărire

Dragostea, Înțelepciunea și Dreptatea

Se îmbrățișează și se sărută

Își împrumută una alteia hainele,

Valorile și calitățile, bucuriile și durerile

Caracterul, personalitatea și comportamentul.

În consecință:

Iubirea care vine de sus

Este cel mai frumos dar oferit oamenilor vreodată.

Din cerul al treilea, de la Tatăl luminilor,

Ea coboară pe aripile de mătase ale îngerilor;

Câte o aripă pentru fiecare muritor;

Să poată zbura doi câte doi, numai împreună,

Fiecare numai cu aripa întinsă a celuilalt.

Este ca parfumul florilor de mai,

Ca vibe-ul  zilelor de vară,

Cu brațele pline de roade, ca toamna,

Dar imaculată ca zăpada neatinsă a iernii.

Iubirea care vine de sus

Știe când să vorbească și ce să spună,

Cu cine, când, cum și ce să spună.

Știe când să tacă, până trece furtuna.

Apoi vorbește din nou, tandru și blând,

Ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic.

Iubirea care vine de sus

Vine când trebuie și rămâne cât trebuie,

Totdeauna mai mult de cât te așteptai.

Chiar când se pare că a dispărut cu totul,

Pleacă numai până după colț,

Unde așteaptă prima șansă să se întoarcă acasă.

Iubirea care vine de sus

Vindecă toate rănile făcute

din neglijență, nepăsare, sau la mânie.

Ea mângâie toate durerile nepriceperii,

Închide gura celui pus pe ceartă

Și răcorește arșița grabei și a nerăbdării.

Iubirea care vine de sus

Poate să reînnoade firele rupte

Și să înalțe din nou pânzele pe catarg,

Să poată duce Vântul cel bun

Corabia întreagă, acasă, dincolo.

Iubirea care vine de sus

Este singura moștenire nestricăcioasă

Pe care ne-o putem lăsa unii altora.

S-o păstrăm întreagă, s-o cultivăm cu hărnicie

și s-o dăm mai departe în bucurie și pace,

Lăsându-le libertatea celor care vin

Să și-o modeleze după cum simt ei

Că este mai bine pentru ei.

Rugați-vă pentru dragoste

Cu speranță, credință și ardoare,

Acum și-n vecii vecilor, Amin!