A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. Ioan 4:7.
El nu a trecut pe lângă nici o ființă umană, considerând-o lipsită de valoare, ci a căutat să aplice remediul vindecător în cazul fiecărui suflet. În orice anturaj S-ar fi aflat, El prezenta o lecție potrivită timpului și circumstanțelor respective. Fiecare neglijare sau insultare a oamenilor față de semenii lor nu făcea decât să-L facă și mai conștient de nevoia pe care o aveau de compasiunea Sa divino-umană. El căuta să le insufle speranță chiar și celor mai grosolani și mai nepromițători, punând înaintea lor asigurarea că ar putea deveni fără vină și inofensivi, obținând un asemenea caracter, care să-i facă să se manifeste ca fiind copii ai lui Dumnezeu….
Deși era evreu, Isus Se amesteca liber cu samaritenii, neținând cont de obiceiurile fariseice ale neamului Său. În ciuda prejudecăților lor, El a acceptat ospitalitatea acestui popor disprețuit. A dormit cu ei sub acoperișurile lor, mânca împreună cu ei la mesele lor — luând din mâncarea pregătită și servită de mâinile lor, îi învăța pe străzile lor și i-a tratat cu cea mai mare blândețe și amabilitate. Și, în timp ce le atrăgea inimile către Sine prin legătura simpatiei omenești, harul Său divin le aducea mântuirea pe care o respingeau evreii.
Hristos nu a neglijat nici o ocazie de a vesti Evanghelia mântuirii. Ascultați cuvintele Sale minunate către acea femeie din Samaria. El stătea lângă fântâna lui Iacov când a venit femeia să scoată apă. Spre surprinderea ei, El i-a cerut o favoare. “Dă-Mi să beau”, a zis El. Dorea o înghițitură de apă rece și voia, de asemenea, să deschidă o cale prin care să-i poată da apa vieții. “‘Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?’ — Iudeii n-au legături cu Samaritenii. Drept răspuns, Isus i-a zis: ‘Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, și Cine este Cel ce-ți zice: “Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie’” (Ioan 4, 7-10) …
Cât de mult interes a manifestat Hristos față de această femeie! Cât de hotărâte și elocvente au fost cuvintele Sale! Când le-a auzit, femeia și-a lăsat găleata și s-a dus în cetate, spunându-le prietenilor ei: “Veniți să vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” Citim mai departe că “mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus.” (Versetul 29.39.) Și cine poate estima influența pe care au avut-o aceste cuvinte pentru salvarea sufletelor în anii care au trecut de atunci?
Oriunde inimile sunt deschise pentru a primi adevărul, Hristos este gata să le dea învățătură. El le descoperă pe Tatăl și slujirea care este acceptată de Cel ce citește inima. Pentru aceștia, El nu folosește nici o pildă. El le spune, ca și femeii de la fântână: “Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela”. – Divina vindecare, 25-28
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Adaptare: Adina Păltineanu
