Capitolul 25 – Faptele firii pământeşti – partea a doua

Firea pământească în robie

Atunci când firea ta pământească încearcă să facă lucrările lui Dumnezeu, este manifestată doar robie. Firea ta este în robie față de legea lui Dumnezeu, pentru că „nu se supune legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună.” Nu poate exista armonie între ele. Firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti (Gal. 5:17), așa că  „nu puteți face tot ce voiți.” Și aceasta este ceea ce dezvăluie robia firii voastre – incapacitatea de a face lucrurile pe care încearcă să le facă și care Dumnezeu a poruncit să fie făcute. Firea poftește împotriva poruncilor lui Dumnezeu și este complet incapabilă să să intre în armonie cu ele.

Atunci când firea ta încetează să mai încerce să facă faptele Legii, ai un sentiment de libertate, nu pentru că a dispărut robia, ci pentru că nu o mai simți. Atunci când te luptai să umbli în libertate, aveați un sentiment acut al lanțurilor care te legau; dar când ai renunțat la eforturile tale și ai rămas pasiv, puterea lanțurilor nu a mai fost resimțită. Și dacă ești orb față de lucrurile spirituale, ți-ai putea imagina cu ușurință că nu mai ești în robie.

Firea ta este înlănțuită de păcat; și ori de câte ori încearcă să meargă într-o direcție contrară păcatului, lanțurile o rețin, iar tu realizezi un sentiment de robie. Dar dacă încetezi să mai încerci să mergi în sens contrar păcatului, nu mai simți cum te trag lanțurile. Poți atunci, în orbirea ta, să-ți imaginezi că ești în libertate și să te bucuri căci crezi că ai ieșit din robie în libertate. Dar tu nu ai o libertate reală. Ai doar libertatea pe care ți-o dă Satana.  Pentru că Satana îți ține lanțurile și te duce captiv voinței lui. Atâta timp cât mergi acolo unde Satana vrea să mergi, nu simți forța de constrângere a legăturilor sale. Diavolul îți va da suficientă frânghie pentru ca tu să nu fii neplăcut conștient de captivitatea ta. Dar în momentul în care încerci să părăsești calea păcatului și să umbli pe căile lui Dumnezeu, te trezești în robie și oricât de mult ai încerca, nu te poți elibera. Descoperi că ești unit cu păcatul, astfel încât nu poți merge decât acolo unde merge  și păcatul.

Prin lege vine cunoștința păcatului. Fără lege, păcatul este mort. Romani 3:20; 7:8. Ești acum conștient de incapacitatea ta de a lucra lucrările lui Dumnezeu. Dar când vine porunca, păcatul reînvie. Romani 7:9. Robia păcatului se face simțită. Pentru fire, „legea lucrează mânie”. Ea „generează robie”. Galateni 4:24. Ea generează robia, astfel încât să o simți și să o realizezi. „Femeia măritată este legată prin lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el… Dacă, deci, când îi trăiește bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă.” Romani 7:2, 3. Când ești în firea pământească, dacă iei numele lui Hristos, te faci vinovat de adulter, care este primul lucru menționat dintre faptele firii. Din moment ce firea pământească este „omul cel vechi”, primul soț al „femeii”, atunci acest soț trebuie să fie mort înainte ca ea să se poată uni în mod legal cu altul. Astfel, atunci când firea  ta pământească încearcă să lucreze lucrările lui Dumnezeu, ea devine doar un efort de a comite adulter. Orice lucru pe care firea ta pământească îl face sau încearcă să facă, nu este, desigur, decât o lucrare a firii; și dacă tu faci faptele firii nu vei „moșteni împărăția lui Dumnezeu”. Galateni 5:21.

Devoționalul face parte din cartea  ”Living by Faith”  de E. J. Waggoner și A.T. Jones

Traducere: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *